Baladă de primăvară

După o iarnă nemiloasă care a îngheţat Alianţa USL, primăvara politică se aşterne din nou peste plai. Pastorala guvernării, interpretată cu măiestrie la fluier de os, numai bun de ros, îşi revarsă acordurile suave peste Câmpia Română. Allegro ma non troppo, turma cârlanului Ponta 3 iese la păscut, fertilizând din belşug şi peste tot, ogorul politic, cu biluţe maronii. UDE MEREU, mioarele behăitoare în altă limbă, se împerechează cu berbecii autohtoni, şi nesperatul orgasm politic produce isterie colectivă. Naţionalismul de tip şovin înmugureşte sub razele calde ale democraţiei lăbărţate. Mutarea atenţiei colective spre alte zone existenţiale este o practică veche, aşa că mă aştept ca din grota în care a fost trimis la hibernare, să apară în curând, cu ciomagul dreptăţii în mână, tribunul Corneliu Vadim Tudor.  Ciopoarele reunite ale noii alianţe se pregătesc de transhumanţă. Pe unde vor trece, vor pustii mănosul ogor naţional, ca o invazie de lăcuste. Măgarii din opoziţie rag răpuşi de anemie, în timp ce Răzgândeanu, bântuit de uselită galopantă şi patriotism delirant, îşi mută târla în fruntea Senatului. Brătienii se răsucesc pentru a nu ştiu câta oară în mormintele lor. Duduitul motocicletei lui Iuda mileniului trei anunţă migraţia politică. Fripturiştii strâng rândurile. Ciolaniada de primăvară e în toi. Baciul de la Cotroceni se gândeşte la apus de soare, cum să mi-i omoare, şi pe-un picior de plai, într-un colţ de Rai, rămâi fără grai. Oierii cu jambiere scâncesc de după gratii, iar poporul lăcrimează. Românul, de-a lungul existenţei lui milenare, a preaslăvit în vers şi cânt, haiducul, hoţul la drumul mare, aşa că acum e doliu naţional. Pe când Justiţia a început să funcţioneze, minţi diabolice incită poporul împotriva ei şi cer clemenţă pentru nemernici. E ca la balamuc. Cred că nimeni nu mai e normal în ţara asta. Peste toată hărmălaia trece-n zbor un fluture NATO. În ograda vecinului ucrainean e zarvă mare. Batalul de la răsărit şi-a băgat botul în ieslea din Crimeea, aşa că: E război Ioane! Coana Europa, bântuită de crizele ei de neputinţă, ţopăie în papuci de casă pe coridoarele democraţiei, în timp ce cizma rusească, din nou calcă graniţele păcii şi îşi plimbă câinii războiului prin imperiu. Unchiul Sam îşi scaldă portavioanele dintr-o apă-n alta, dar cu siguranţă că la negocierile secrete şi-a dat mâna pe sub masă cu Ivan, aşa că linia roşie a zonelor de influenţă, noi nu o vom şti niciodată pe unde trece. După 89 a început reîmpărţirea tacită a lumii, după scenariul scris la Malta, aşa că în acest spaţiu geografic, putem fi actori doar de figuraţie. Trădarea naţională şi internaţională îşi are rădăcinile adânc înfipte în istoria umanităţii, dar vorba lui Nenea Iancu: Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi! Totuşi, primăvara aceasta nu trebuie privită ca fiind primăvara răzgândenilor, a oportuniştilor şi a fripturiştilor. Singura care nu trădează este natura care îşi respectă promisiunea, cu cele patru anotimpuri ale sale. Bucuraţi-vă de ele pentru că nu vin de la Guvern!