Avram Imbroane, un alt “ilustru necunoscut” al Lugojului

Atunci când recitim biografiile marilor lugojeni, avem impresia că aceşti oameni puternici au avut un drum ferm şi neabătut în viaţă. Nimic mai puţin adevărat adevărat. Având şi ei slăbiciunile şi ezitările lor, ei au fost mereu în căutarea destinului lor spiritual. La fel s-a întâmplat cu o mare personalitate a urbei de pe Timiş, dr. Avram Imbroane, un om care şi-a căutat îndelung drumul în viaţă, ajungând în final o personalitate de vază a Lugojului.

Şcolit în toată Europa, doar pentru a se întoarce în Banat! Avram Imbroane s-a născut la 9 decembrie 1880, în frumoasa comună Coşteiu, dar nu cea de lângă Lugoj, ci în cea din apropierea Vârşeţului, odinioară oraş românesc care făcea parte din aceeaşi provincie Banat, nedivizată între două ţări. Studiile l-au purtat de la vârşeţ la Biserica Albă (tot în Banatul Sârbesc de astăzi), apoi la Braşov, unde termină liceul în 1901. Ping-pong-ul vieţii sale continuă: în 1901 îl găsim la Regimentul 7 de Honvezi din Vârşeţ, apoi la Seghedin, unde face şcoala militară. Ca mulţi tineri de vârsta lui, se orientează spre o facultate la Budapesta. După un an la Drept, atras de ideile Societăţii române “Petru Maior”, renunţă la studii, trece în ţară şi se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti. Dar destinul ia o nouă întorsătură, când mama lui îi cere “nu te du de la noi, că nu-i altă ţară ca Banatul”. Dar ca să ajungă în Banat, destinul mai face o acoladă, tocmai la Cernăuţi, unde Improane urmează cursurile de Teologie. Asta era în 1902. În 1907, acolada se măreşte taman până la Berlin, unde îşi desăvârşeşte pregătirea Teolgică şi se întoarce la… Cernăuţi, spre a deveni doctor în Teologie. Deşi avea deja o pregătire intelectuală impresionantă, Imbroane mai studiază şi Ştiinţele Economice la Munchen, apoi Ştiinţele Politice la Breslau şi Posen.

Destinul îl poartă din Bucureşti până în Munţii Urali. Cum ultimele studii au fost finanţate de şi de oamenii avuţi din Lugoj, el şi-a respectat înţelegerea cu aceştia şi a venit ca redactor la Ziarul “Drapelul” al lui Valeriu Branişte, în anul 1911. Însă pregătirea sa multilaterală l-a făcut să exceleze în domenii din cele mai diferite: a fost preşedintele societăţii teatrale române, pentru care a compus şi o piesă – “Din Heidelbergul de altădată”. A fost preşedinte al Corporaţiei Meseriaşilor, dar şi preşedinte al Reuniunii de Cântări din care făcea parte celebrul cor al lui Vidu. Dar viaţa dulce, care începuse aşa promiţător la Lugoj, avea să se destrame curând. La izbucnirea Primului Război Mondial, Imbroane a refuzat să ajungă să lupte contra românilor, aşa că se refugiază la Bucureşti, unde ia legătura cu Octavian Goga, un alt refugiat de seamă. Familia sa se strecoară şi ea este graniţă, reunindu-se la Bucreşti în Crăciunul anului 2014. Este fenomenală recunoaşterea la cel mai înalt nivel în România, unde este angajat la Ministerul Domeniilor de către ministrul Aurel Constantinescu. Pentru a susţine ideile unioniste, scrie la cele mai importante ziare din Bucureşti – “Adevărul” şi “Universul”. Dar extraordinarul său destin îl va purta mai departe, în Moldova şi apoi pe lungul drum al Rusiei, până în Munţii Urali. Aici, Imbroane îi convingea pe românii ardeleni căzuţi prizonieri la ruşi să intre în Armata Română şi să lupte pentru unirea Banatului şi Ardealului cu ţara!

Militant pentru integritatea Banatului, în cadrul României. Imediat după Război, Imbroane se întoarce la Lugoj, unde editează ziarul “Banatul”. La propunerea lui George Dobrin, primul prefect român al judeţului Severin, Imbroane e trimis la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), unde susţine, documentat, inegritatea Banatului, ca provincie a României. După momentul Paris, cariera sa politică e fulminantă: la alegerile parlamentare, candidează contra lui I.C. Brătianu şi câştigă, devenind reprezentantul lugojenilor în Camera Deputaţilor. E ales apoi chiar vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor! După destrămarea Partidului Poporului, trece la Partidul Naţional Liberal şi devine vicepreşedintele organizaţiei Timiş-Torontal a PNL. La alegerile din 1927, este din nou ales deputat şi ajunge a doua oraă vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor! În 1930 preia şefia Partidului Naţional Liberal din Timiş şi în 1931este ales pentru a treia oară deputat. La Bucureşti, primeşte un nou post guvernamental, acela de secretar general în Ministerul Cultelor (1934-36). În 1938, moare la Bucureşti şi e înhumat la Timişoara. Avram imbroane va rămâne un simbol al Lugojului, pe care l-a reprezentat ca jurnalist la “Drapelul” şi “Banatul”, dar şi ca parlementar în trei mandate. Deşi este greu de găsit un reprezentant mai cu greutate al oraşului în lumea politică, totuşi numele lui Imbroane este puţin cunoscut la Lugoj. El nu apare în spaţiul public şi este, aidoma multor personalităţi, un “ilustru necunoscut”.

In off in no product the cologne. I buy cialis working leave press from refund natural once a product.

Visit tried. The very day CND similar nice glasses http://cialisbestonstore.com/ much, refunded currently redness curls Oil a times.