Artă din sârmă, tablă şi fier-beton

Ioan Zamfirescu este născut la Bocşa şi, din anul 1979, o­dată cu slujba la IURT, a de­venit lugojean cu acte în re­gulă.

Operele de artă pe care le realizează poartă am­prenta ineditului, prin ma­terialele folosite: tablă moale, sârmă şi fier-beton!

”Pentru mine, fierul be­ton, pe care muncitorii îl îngroa­pă în ciment sau care e lăsat să ruginească ne­fo­losit, este materie primă pen­­tru artă”, spune Ioan Zam­­firescu, ca­re ne-a în­tâm­pinat la uşa atelierului său echipat în halatul de lu­cru.

Pentru Ioan Zamfirescu, viaţa a însemnat muncă grea, dar şi satisfacţii ar­tisti­c­e, într-o formă de artă pe care a dezvoltat-o singur, fă­ră profesor, doar din li­be­ra inspiraţie.

”Am lucrat la început la Bocşa, apoi, în haină mi­li­tară, am lucrat la Giurgeni – Vadul Oii, un pod pe struc­tu­ră metalică, lung de a­proape 1,5 km, una din ma­rile investiţii ale României de până în 1990. A­poi am ajuns la IURT, unde am devenit maistru la Secţia Debitare. De atunci, mi-am dat seama că fierul beton poate fi transformat în artă”, spune Ioan Zam­fi­rescu.

Din sârma ”de 8” îm­ple­ti­tă, maistrul lugojean a fă­cut balustrade artistice, în­che­iate cu capete de şarpe, bal­coane, suporţi de lu­mâ­nări, candelabre, cuiere, ca­dre pentru oglinzi. Ba­lus­tradele împletite şi lucrările în fier forjat sunt spec­ial­i­ta­tea sa.

Dar acesta a fost doar primul pas.

”Nu vreau să mă cantonez în zona de arti­za­nat, dar nu agreez nici ar­ta modernă pe care o prac­tică unii, care sudează câ­teva roţi dinţate şi zic: gata, am făcut sculptură în metal! Eu nu vreau o artă abstractă, din piese ruginite, lipite cu sudură. Ca reprezentare cât mai aproape de realitate, m-am apropiat de lumea a­ni­ma­lelor, de la cele mai fru­moase – girafe, antilope, la cele considerate respin­gă­toa­re, cum ar fi şerpii, mai ales cobrele”, spune Zam­fi­rescu, care şi-a deschis o­ri­zontul artistic în anii din urmă, în care a lucrat în Spania şi Portugalia.

”Înainte de a face ceva, am imaginea obiectului în minte, o ţin mult acolo, apoi o pun pe hârtie. Lucrez ma­nual, după un caiet cu schi­ţe. Modelele – părul, ochii, gura, nările, le imprim cu dalta, manual. Corpul îl fac după un şablon propriu, din două bucăţi, pe care le sudez. La fel şi picioarele – fiecare are altă configuraţie – le imprim cavităţile se­pa­rat, pe un fier special. Co­zile şi corniţele sunt din sâr­mă, iar capetele sunt po­li­za­te. A­nimalele mele nu au as­pect static, ci le dau o re­pre­zentare dinamică. Nu pre­lu­crez tabla prin am­bu­ti­sare, pentru că asta nu mai e artă, ci fac totul manual. Să ştiţi că privitorul simte acest lucru! Am imaginat ulterior nişte dispozitive pentru si­me­tria în spaţiu, dar vă spun sincer că mai expresive sunt primele lucrări, făcute sută la sută manual. Până şi dăl­ţile cu care lucrez sunt fă­cu­te de mine!”, spune artistul.

Şerpii lui Ioan Zam­fi­rescu sunt cât se poate de ”vii”. Întrebat de unde fas­ci­naţia pentru acest animal detestat de om, Zamfirescu spune:

”M-a impresionat o imagine dintr-un album. În poză a­pă­rea un fotograf cu a­pa­ra­tul foto şi în faţa lui, o cobră în poziţie de atac. Poziţia şar­pelui mi s-a părut că era, în sine, o operă de artă. Şi atunci am hotărât să fac câţiva ”şerpi” din fier-be­ton, din sârmă împletită, apoi îndoită, dar nu la cald, pentru a nu deforma sârma. Am studiat capetele de şar­pe, pe care apoi le-am redat la capătul balustradelor îm­ple­tite”.

După girafe, antilope şi cobre, Ioan Zamfirescu vrea să treacă la animalul cel mai frumos şi mai des re­pre­zen­tat în artă: calul.

”Într-un mare magazin am văzut un pa­nou cu un poster, care re­prezenta un cal nărăvaş pe malul unei mări agitate. Mă gândesc mult cum să trans­pun asta folosind tablă şi sârmă, iar totul să fie de bun gust, dar şi viu, ca obiect de artă”, spune el. Recent, lu­gojeanul s-a decis să îşi pre­zinte operele de artă într-o expoziţie, pentru a de­mon­stra că şi fierul beton are o menire artistică!