Zilele acestea se află în dezbatere un subiect fierbinte: adoptarea noului Cod fiscal şi promovarea unui număr semnificativ de reduceri fiscale, dintre care se detaşează reducerea cotei standard de taxă pe valoarea adăugată de la 24% la 19%.
Opiniile sunt pro şi contra, pro, cu argumentul că România are nevoie de reducerea impozitelor pentru a stimula economia şi a reveni pe creştere economică solidă, şi contra, cu argumentul că reducerea veniturilor fiscale generate de reducerea impozitelor va determina adâncirea deficitului bugetar.
Cei ce apreciază că România are nevoie de adoptarea pachetului de măsuri fiscale, toate de reducere a impozitelor, susţin că economia României are capacitatea de a acoperi pierderea de venituri fiscale generată de relaxarea fiscalităţii.
Câtă dreptate au? Adevărul este că se înşeală, deoarece România ar avea nevoie de o creştere economică de cel puţin 6-7% pentru a reuşi să acopere o pierdere de venituri situată în jurul valorii de 3-4 miliarde euro.
Ori la cum stau lucrurile în acest moment, nu vom avea o astfel de creştere în 2015 şi 2016.
Alt argument folosit frecvent arată că în iunie au crescut veniturile din TVA chiar şi în condiţiile în care s-a adoptat cota redusă de 9% la alimente, băuturi nealcoolice şi serviciile de restaurant şi catering.
Dar uită să spună că a crescut consumul acestor produse pentru că o parte a populaţiei şi-a făcut provizii. Să vedem cum vor sta lucrurile în iulie.
În schimb, cei ce susţin că reducerea veniturilor fiscale generate de reducerea impozitelor va determina adâncirea deficitului bugetar, aduc ca argument faptul că orice reducere a impozitelor importante, cum este cazul TVA, trebuie compensată cu creşterea altor impozite (cele mai vehiculate sunt impozitele pe proprietate) sau/şi cu reducerea cheltuielilor publice.
În primul caz, o creştere a impozitelor pe proprietate (clădiri, terenuri şi mijloace de transport) ar „lovi” toată populaţia României, în condiţiile în care, iarăşi un lucru ţinut sub tăcere, toate primăriile se lovesc de faptul că nu pot încasa aproape un sfert din aceste impozite, chiar şi la valorile considerate reduse din prezent.
Ce s-ar întâmpla în cazul creşterii acestora, nu este greu de imaginat! În ce priveşte reducerea cheltuielilor publice, în investiţii în infrastructură de exemplu, ar bloca dezvoltarea României atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu şi lung.
Dacă tot se doreşte o reducere a fiscalităţii, mă întreb de ce nu s-a optat pentru reducerea principalelor impozite pe muncă: impozitul pe venit şi impozitul pe profit, de la 16% la 10%?
Această măsură ar fi stimulat clar economia, lăsând mai mulţi bani la dispoziţia salariaţilor şi firmelor, dar mai ales ar fi reprezentat un magnet pentru investitorii străini, descurajaţi în acest moment din acest punct de vedere.
Răspunsul la întrebarea din titlu este clar: România are nevoie de reducerea impozitelor, dar a impozitelor care pot genera creşterea economiei, nu a celor care o pot bloca.
Cu tot regretul, domnule Blaj, vă înșelați. Așa-zisele pierderi generate de scăderea TVA nu ating nici 1% din PIB, iar veniturile suplimentare pe care le generează, simultan, creșterea consumului și reinvestirea profiturilor, vor fi incomparabil mai mari. Nu avem de ce să facem speculații: aceasta a fost rețeta prin care Polonia a evitat recesiunea, iar Marea Britanie și SUA au ieșit rapid din criză. Speculație este să vorbim despre ”provizii alimentare” făcute de populație în mijlocul verii. Iar în ce privește faptul că nu se umblă la scăderea impozitelor pe fondul de salarii (care au fost reduse anterior până la un nivel optim) este pentru că ponderea și influența acestuia în economie este foarte redusă și nu poate genera efecte în lanț.