Anxietatea socială la copil şi adolescent

Anxietatea sau fobia socială reprezintă o teamă persistentă şi pronunţată ce apare în situaţii de interacţiune socială sau în situaţii de performare socială. Mai este cunoscută şi sub denumirea de tulburare de evitare. Persoanele ce suferă de anxietate socială sunt foarte îngrijorate că vor putea face ceva ruşinos, iar ceilalţi îşi vor forma o părere proastă despre ei, îi vor evalua negativ. Reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări de anxietate şi este întâlnită în special la copii şi adolescenţi.

            Există două mari categorii de situaţii care provoacă anxietate socială adolescenţilor:

1. Situaţii de performare socială, în care copiii simt că sunt observaţi de către ceilalţi, precum: vorbitul în public, răspunsul sau prezentarea unei lucrări în faţa clasei, cititul cu voce tare în clasă, mâncatul în faţa altor persoane, cântatul pe scenă, intrarea într-o încăpere atunci când lumea este deja aşezată etc.
2. Situaţii de interacţiune socială, în care copiii interacţionează cu alte persoane în vederea dezvoltării de relaţii: mersul la evenimente sociale, petreceri, întâlnirea unor persoane noi, întâlniri cu persoane de sex opus, exprimarea opiniei, vorbitul la telefon etc.

            Există mai mulţi factori care conduc la dezvoltarea unei tulburări de anxietate socială precum: factorii genetici, relaţia de ataşament nesigur pe care copilul a dezvoltat-o în relaţia cu persoanele care au avut grijă de el, stilul parental hiperprotectiv, criticile şi rejecţia din partea părinţilor percepţiile şi gândurile eronate ale copilului, evenimente stresante din viaţa lui sau experienţe negative pe care copilul le-a trăit în diferite contexte sociale.

            În cazul copiilor şi adolescenţilor ce manifestă această tulburare se recomandă atât intervenţii psihoterapeutice individuale, în vederea creşterii stimei de sine, cât şi lucrul cu familia – psihoeducaţia familiei, învăţarea de către părinţi a unor tehnici de gestionare a comportamentelor problematice ale copilului, a unor modalităţi de a răspunde adecvat în cazul comportamentelor extrem de anxioase.