Am oprit, cum repornim?

Oamenii noștri politici, gu­ver­na­nții de azi, trebuie să înțe­leagă că traversăm o criză din care nimeni nu va ieși cu bine, ca imagine.

Mereu va exista acel ”blame game”, cum spun americanii, adică mereu vor fi acuzații că nu ai făcut destul, că n-ai făcut la timp, că n-ai făcut rost de una sau alta, că n-ai prevăzut ce va veni. Există astfel de momente în istorie și acum traversăm cu siguranță unul. Ca om politic, în aceste zile, nu poți fi exonerat, nu ai cum să te sustragi!

Așadar, clasa politică va fi blamată oricum, căci ”după război, mulți viteji se arată”. Așa că ar fi bine să meargă pe linia dreaptă, să nu cedeze sirenelor populiste, să consulte specialiștii și să ia măsurile care se impun, oricât de du­re­roase ar fi. Românii vor înțe­le­ge, cu condiția ca totul să se facă cinstit și echitabil, fără privilegiați, la vedere, adică transparent și cu bună credință! Înțelept și nu precipitat!

A fost ușor să oprim sistemul. Repornirea lui va fi infinit mai complicată.

Criza actuală este ca dinozaurul care și atunci când pare mort, mai poate da o ultimă lovitură devastatoare cu coada, atunci când lumea va fi mai relaxată și va crede că totul s-a sfârșit.

Hotelurile, restaurantele, barurile, evenimentele culturale și sportive – toți le vor vrea deschise în iulie, dar pesimiștii estimează că vor începe să ”miște” abia prin decembrie.

Turismul intern, care mai strâmba din nas la voucherele de vacanță oferite în ultimii doi ani, acum se roagă ca această soluție să rămână în picioare și în 2020.

Cât despre cel extern, mână în mână cu companiile de aviație, strânge din ochi și se pregătește de saltul în gol, rugându-se să se deschidă, la timp, parașuta salvatoare.

Patronii de firme și așa împovărați vor trebui să își pună probleme, precum au dreptul colegii de serviciu să fie informați dacă unul din ei are virusul? Sau, cum poți păstra distanța de doi metri fără a afecta producția? Admi­nis­trațiile locale trebuie să se întrebe: după cheltuiala de Paș­te, când omul, cât de săr­man, dă ultimul bănuț pe o masă cu de toate, cine va mai plăti taxele și impozitele locale?

Nici despre anul școlar nu se știu prea multe, orice decizie în acest domeniu fiind pre­ce­dată de bâlbe penibile și de­cla­rații absurde, total des­prinse de realitate.

Până și ”sacrosantele ale­geri” pendulează între alternativa clasică (oricum amânată până în decembrie, prilej de exas­perare pentru lugojenii adepți ai schimbării) și alternativa tot mai tentantă a votului electronic, dar pasibil a fi expusă fraudei.

În aceste vremuri, avem nevoie de decizii inspirate, sau cum se spunea pe vremuri, de ”bărbați de stat”. Iar aici nu e vorba de un gen anume, căci mulți decidenți de valoare sunt femei, și nici exclusiv de po­liticieni, ci și de administratori, directori, patroni, spe­cia­liști, lideri de opinie.

Împreună am intrat în această criză, împreună vom ieși din ea. Haideți să o facem cu capul sus!