Adalbert Batkai, o viaţă dedicată judo-ului

Lugojeanul Adalbert Batkai, antrenor de judo, a ajuns la vârsta pensionării, după o viaţă dedicată în totalitate judo-ului şi sportivilor. După aproape 45 de ani de antrenorat, timp în care a pregătit ca antrenor secund şi lotul olimpic de senioare al României, el îşi aminteşte cu emoţie cum a debutat în judo ca practicant, dar şi ca antrenor şi care i-au fost primii elevii şi primul premiu obţinut.

„Primul meu contact cu sportul a fost handbalul, apoi am ajuns la Facultatea de sport unde la un moment dat a trebuit să mă prezint la examenul din judo practic. A fost o întâmplare hazlie, m-am prezentat la examenul de judo în tricou şi şort pentru că nu aveam chimonou, iar conferenţiarul, domnul Hantău, când m-a văzut a spus că ori mă duc să-mi iau chimonou ori mă dă afară din examen. Atunci un coleg mi-a împrumutat chimonoul său care îmi era mic până la genunchi şi aşa m-am prezentat la examen. După examen domnul Hantău m-a întrebat la ce echipă de judo sunt pentru că m-am descurcat, ştiam elementele de bază ale judo-ului, iar Hantău mi-a spus „de mâine vii la judo altfel nu-ţi dau examenul”. Atunci a trebuit să abandonez handbalul şi am mers la judo.

Trei ani de zile am practicat judo fără prea mari rezultate, apoi m-am întors acasă, la Lugoj, pentru că terminasem facultatea şi îmi căutam post. La Lugoj la Şcoala Sportivă era numai o catedră de volei fete liberă pe care am refuzat-o şi am mers la Casa Pionierilor unde era o catedră de judo, şah, tir şi tenis şi aşa am ajuns antrenor. Vrând-nevrând, a trebuit să particip la Campionatul Naţional, iar în 1974 am avut primul campion naţional pe Florinel Ciuciu”, îşi aminteşte tehnicianul.

Adalbert Batkai a lucrat 18 ani la Casa Pionierilor din Lugoj, trei ani a fost profesor de educaţie fizică la Măureni în Caraş-Severin, iar patru ani a antrenat Lotul Olimpic de la Bucureşti ca antrenor secund.

Din 1972 de când a început să antreneze şi până în prezent prin mâinile sale au trecut nenumărate generaţii de sportivi care i-au adus de-a lungul anilor bucurii, emoţii şi împliniri. Cel mai mândru este de Corina Căprioriu pe care a descoperit-o la şase ani şi care venea la sală împreună cu fratele său pentru a se juca.

„Cele mai mari performanţe le-a adus Corina Căprioriu. Puştoaica asta a venit în sală la şase ani şi venea pe jos cu fratele său Răzvan din Colonia ITL-ului. La început am lăsat-o să se joace şi încet, încet a început şi ea să facă antrenamente, a progresat şi a participat la diferite competiţii de unde a venit cu medalii. După ce a luat prima medalie nu s-a mai oprit. A devenit campioană naţională şi a fost solicitată de cei de la Cluj, cu care aveam deja relaţii şi care ştiau că avem copii foarte buni. Astfel la 13 ani Corina a plecat la Cluj unde a continuat acest sport, devenind o sportivă foarte bună”, a mai povestit antrenorul.

Regim de spartan la Lotul Olimpic

Pe când era la Lotul Olimpic, a trăit multe aventuri de care acum îşi aminteşte cu nostalgie. Era mereu pe drumuri spre competiţii, când în autobuz, când în avion şi abia aştepta să ajungă înapoi la Cluj, la sediul Lotului.

„Activitatea la Lotul Olimpic a fost extrem de stresantă şi de grea, se spune că fetele sunt conştiincioase este adevărat, dar şi destul de imprevizibile. În acea perioada am avut-o pe Simona Richter, fostă medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Sidney, am avut-o pe Ioana Maria Dinea, campioană europeană şi pe Laura Moise. Aceste trei fete au fost cele mai năzdrăvane din lot, în total erau 16 fete de care trebuia să am grijă şi mai bine păzeam o turmă de iepuri decât pe ele trei. Dar aceste fete au fost singurele care aduceau medalii, chiar dacă mai mirosea a fum în cameră, chiar dacă mai găseam dosită pe balcon câte o sticlă de vin, ce puteam să fac? Eu lucrasem până atunci doar cu junioare, care nu puneau astfel de probleme şi dintr-o dată am ajuns să lucrez cu femei în toată firea, care cereau învoiri, doreau măcar în weekend să stea mai mult la televizor. La lot regimul este spartan, la ora 22 trebuie să fie în cameră, iar la ora 11 se dă stingerea chiar şi sâmbăta pentru că duminica aveam antrenamente grele şi atunci duminică seara le lăsam mai mult pentru că lunea le dădeam liber. Pot să spun că în acea perioadă mă urcam într-un avion şi când coboram mă urcam în altul, eram permanent pe drumuri şi deabia aşteptam să ajungem la Cluj pentru a mă odihni. A fost o perioadă grea dar şi frumoasă cu foarte multe satisfacţii”, a povestit antrenorul.

Decorat de preşedintele României

De-a lungul anilor, antrenorul de judo a călăuzit multe generaţii care i-au adus satisfacţii mari. Cea mai mare emoţie a trăit-o în anul 2004 pe când era antrenor secund la Lotul Olimpic.

„La Campionatele Europene din 2004, atât Alina Dumitru cât şi Adina Maria Ioan au cucerit medaliile de aur pentru care Preşedintele României de atunci, Ion Iliescu, m-a decorat cu medalia Meritul Sportiv clasa II cu baretă. A fost un moment deosebit, atunci a fost prima dată în viaţa mea când în postura de antrenor s-a cântat imnul şi s-a ridicat drapelul. A fost un moment înălţător, unic”, şi-a amintit cu emoţie antrenorul.

Adalbert Batkai se poate mândri cu o carieră de excepţie

A descoperit şi a antrenat sportive care au devenit multiple campioane naţionale, sau chiar vicecampioane olimpice, cum este cazul Corinei Cãprioriu, Andreei Olteanu, Cristinei Bărbulescu, Oanei şi Loredanei Musteţa, a fost numit antrenor secund la echipa naţională de senioare în perioada 2002-2006, iar acum mai are o generaţie foarte bunã cu sportivi despre care vom auzi cu siguranţă şi peste ani: Dima Rãzvan, Alexandra Mazilu, Ramona Micula, Alia Voaideş, Alin Popovici, Ana-Maria Popovici şi Ioan Dziţac, copii care vin din jurul Lugojului, de la Ohaba, Boldur, Dragomireşti, Ştiuca şi chiar din Timişoara.

După plecarea îndrăgitului antrenor Adalbert Batkai, la catedra de judo a CSŞ Lugoj vor rămâne două foste sportive ale clubului lugojean, Andreea Olteanu, care va fi şefă de catedră şi Cristina Bărbulescu, cele două profesoare urmând să ducă mai departe judo-ul lugojean.