Acum am scăpat! Podul de Fier, ieșit din garanție încă din 1982, are nevoie de reparații urgente

Podul de Fier este un simbol important al Lugojului, care apare și pe emblema orașului. Dincolo de construcția propriu zisă, care leagă Lugojul Român de cel German, podul semnifică ideea de unitate, de acceptare a diferențelor și de punere în valoare a ceea ce ne unește. Recent, la inundațiile din 18-19 iunie, simbolul orașului a fost în mare pericol.

Deși Podul de Fier a înfruntat cu succes revărsările de ape din 1912, 1970, 1975, 2000, 2005 și pe cele din iunie 2020, nu putem ști cât va mai ține norocul. Vorbim despre o construcție făcută ”ca la carte” de austrieci, dar totuși veche de aproape 120 de ani!

Să mai amintim că, în dimineața zilei de 19 iunie, când nivelul râului Timiș a atins cote record de aproape 5 metri, lugojenii au văzut cum mai mulți bușteni, purtați de ape cu viteză, au izbit direct piciorul podului.




Fără măsuri de urgență luate acum, s-ar putea ca la următoarele inundații să nu mai avem atâta noroc! Podul de Fier, ieșit din garanție în anul 1982, are nevoie de reparații, pentru a fi mereu acolo, la locul lui, ca simbol al unității orașului. De reparații urgente au nevoie și di­gu­rile fisurate, care au permis revărsări de ape în oraș, atât în amonte, cât și în aval de zona centrală.

Oare cât va mai ține norocul Podului de Fier?

Dar pericolul de inundație nu a fost singura amenințare la adresa venerabilei construcții. El se alătură marilor probleme care s-au acumulat, din trecut: uzura fermei metalice şi a niturilor, coroziunea părţii inferioare a podului şi solicitările permanentelor vibraţii produse de circulaţia maşinilor, aproape inexistentă la 1902, anul inaugurării podului.

În plus, curenţii de aer rapizi de sub pod amplifică efectele umezelii. În aceste condiții, repararea Podului de Fier este o prioritate de ordin administrativ. Luni, 22 iunie, angajații de la Direcția Tehnică și cei ai Compartimentului de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Lugoj au făcut o evalua­re, la fața locului, a stării Podului de Fier.

”Nu s-au constatat daune, nici crăpături, nici fisuri, nimic vizibil. Când vor mai scădea apele, urmează să facem o nouă evaluare la baza pilonului central, cu inginerii și inginerii constructori din cadrul Primăriei. Dacă vom constata cât de mici daune, cu siguranță vom cere mai departe o expertiză autorizată. În acest caz, doar experții vor spune ce trebuie făcut”, a declarat, pentru ”Redeștep­tarea”, viceprimarul Cristian Galescu.

Acum un deceniu, ”Redeșteptarea” atrăgea atenția asupra stării de degradare a Podului de Fier

Din cele spuse de viceprimarul Cristian Galescu se pare că, pe moment, am scăpat cu bine.

Dar, în urmă cu un deceniu, ”Redeșteptarea” publica un articol în care atrăgea atenția că ”podul are structura şi pilonul central şubrezite.

O expertiză realizată în 2002 scotea în evidenţă defecte la zidărie, beton, infrastructură, calapod de rulare etc. Podul a ieşit din garanţie încă din anul 1982. Atunci, autorităţile comuniste au refuzat oferta de reparaţie a firmei constructoare din Austria, motivând că nu dispun de valuta necesară şi au preferat o improvizaţie de moment, care se vede şi azi: decuparea căii de acces în zona stâlpilor de susţinere.

Deşi podul a fost sablat, revopsit şi pavoazat cu un frumos iluminat ornamental, în partea de jos, de la picior şi până la culee, nu s-a mai lucrat nimic. E drept, există o expertiză realizată de Direcţia Naţională de Drumuri şi Poduri şi un proiect de consolidare a infrastructurii, realizat de Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, dar ele nu au fost puse niciodată în practică”.

Podul unirii sau podul dezunirii? Trei variante ale factorilor de decizie

Ce este de făcut? Factorii de decizie au trei variante. În ordinea anunțării, prima este construirea unui pod rutier în imediata apropiere a vechiului Pod de Fier. Varianta ”podului paralel” a fost susținută, încă din 2018, de actualul primar al urbei. El ține la acest amplasament, cu argumentul că acolo Timișul este cel mai îngust.

”Există pericolul real a blocării traficului rutier, iar Lugojul nu rezistă doar cu circulaţia pe Podul de Beton. Oricine îşi dă seama de asta. Am luat aşadar modelul de la Timişoara, unde Podul Dragalina, considerat monument istoric, este încadrat de două poduri noi pe o parte şi pe cealaltă, fiecare cu o direcţie de mers. Orice reabilitare pentru funcţionarea vechiului pod ar presupune o înlocuire aproape totală a părţii metalice distinctive. Nu vrem ca podul să își piardă farmecul, după peste un secol de funcţionare, aşa că acesta va rămâne o punte pietonală, cu terase şi flori”, ne declara primarul Francisc Boldea, în primele zile ale anului 2019.

Încă din anul trecut, președintele Partidului Național Liberal, principala forță de opoziție din Consiliul Local, a avut o serie de intervenții pe această temă, respingând varianta podului paralel. Claudiu Buciu susține reface­rea de la zero a podului actual.

”În urmă cu câțiva ani, o expertiză tehnică spunea că podul necesită reparații urgente. Din punctul meu de vedere, Podul de Fier trebuie practic refăcut de la zero, identic, exact în aceeași formă. Dacă experții spun că se poate păstra o parte din structura metalică, este foarte bine. Am vorbit cu specialiști care m-au asigurat că este posibilă o recondiționare a structurii metalice. Să fim realiști, deocamdată nu putem renunța la traficul auto peste pod! Știu că ar fi foarte frumos, dar la această oră, nu e posibil. Planul de mobilitate urbană prevede mai multe locuri pentru construcția de noi poduri, dar asta nu înseamnă că nu trebuie reparat cel vechi. Soluția este una singură, reconstrucția integrală a Podului de Fier”.

Viceprimarul Cristian Galescu spune că acest obiectiv ”trebuie gândit, cu viziune, pe următorii 20 de ani. Desigur, trebuie luate în calcul alegerile din toamnă și instalarea noii administrații a orașului, dar asta nu schimbă fondul problemei”.

”Vicele” pune problema dintr-o altă perspectivă: ”Dacă Uniunea Europeană ne va impune ca centrul orașului să fie strict pietonal, așa cum este în majoritatea orașelor europene, ce ne vom face cu podul paralel?”




Pornind de la faptul că Lugojul are înregistrate 40.000 de automobile, Galescu este de părere că ”la circulația asta, avem clar nevoie de un nou pod peste Timiș. Din Planul de Mobilitate reactualizat în 2016, avem și varianta de amplasament între străzile Paul Chinezu – Ștefan cel Mare, prin care legăm arterele Caransebeșului și Făgetului. Părerea mea personală este că asta e varianta ideală. E drept, deschiderea podului va fi mai mare, dar și utilitatea mai mare!”

Două reparații capitale, în 120 de ani

Podul de Fier a fost construit de o firmă austriacă şi montat în anul 1901, pe locul fostului pod de lemn, ultimul din seria celor luate de ape, în trecut.

A fost inaugurat în 1902. Regretatul inginer Anton Tomin nota că, încă din anul 1887, s-a pus, în Consiliul Orăşenesc, problema înlocuirii podului de lemn cu unul de fier.

Investiţia a costat foarte mult, 100.000 de coroane, dar a meritat. Podul a fost ridicat la cele mai înalte standarde ale tehnologiei vremii, cu grinzi metalice cu zăbrele, cu talpa superioară poligonală şi trotuare aşezate în consolă. La construcţie, au fost utilizate 186 de tone de fier. Podul are două deschideri de câte 35 m fiecare, susţinute de un pilon central.

Podul a fost supus la două reparaţii capitale, în 1962 şi 1982. La prima, au fost aranjate niturile mişcate şi s-au întărit celelalte nituri. Podul a fost verificat nit cu nit, apoi cele cu probleme au fost scoase, încălzite cu mangal în tăvi cu jar fierbinte, apoi s-au pus la loc.

În 1982, diagonalele (elementele care străbat asfaltul) au fost eliberate, pentru a împiedica adunarea apei şi formarea umezelii. Pe vremea primarului Leucuţa, a fost vopsită şi infrastructura de jos a podului, de către muncitori care lucrau în condiţii periculoase, pe o schelă suspendată.

Deși podul a avut parte de aceste două reparaţii capitale, obigatorii în perioada normată, ele ar fi trebuit urmate de verificări periodice minuţioase ale structurii.