INTERVIU: “Aş vrea ca Învierea Domnului Iisus să nu fie înlocuită cu Iepuraşul de Paşte!”

Daniel Leş din Baia Mare îl întruchipează de nouă ani pe Iisus, în reprezentaţia stradală Drumul Crucii, care a fost prezentată pentru a doua oară şi la Lugoj.

– Cine este Daniel Leş?
– Eu sunt artist ceramist, mă consider un dac liber din Maramureşul istoric, fiind născut la Baia Mare. Am acolo un atelier personal unde fac oale şi invit tinerii în fiecare vară la noi să creăm lucrări în cadrul mai multor tabere – de pictură, de ceramică, de sculptură. Am cumpărat şi teren pe care vreau să aduc case vechi pentru a extinde tabăra de creaţie. Vreau să-i fac pe tineri să evadeze dintre calculatoare şi să vadă cum s-a trăit acum un secol. Asta ca şi profesie. Ca actor, nu pot să mă identific decât cu un actor amator, care face ceva pentru copiii noştri, pentru societate, pentru cei care vin după noi. Am avut roluri ca actor amator, am jucat şi într-un film despre Marton Lendvai, cel care a înfiinţat teatrul băimărean, film care s-a difuzat şi la televiziunea din Budapesta.

– De când aţi început portretizarea Mântuitorului?
– În urmă cu nouă ani. Acesta este al nouălea an de când, împreună cu un grup de tineri din Baia Mare, văzând tumultul şi societatea aceasta de consum agresivă care ne îndeamnă să cumpărăm mai mult şi mai mult, s-a născut în mine dorinţa de a da o pată de culoare pe acest tablou al Învierii. Nu avem pretenţii de mari actori, cu toate că în acest an ni s-a promis ca, la Bucureşti, să jucăm alături de Maia Morgenstern şi alţi actori de teatru profesionişti. Interesant este că, pe acest fond vizual, lumea conştientizează mai bine sărbătoarea care este, de fapt, piatra de căpătâi a creştinătăţii române. Moartea şi Învierea Domnului Iisus Hristos aş vrea să nu fie înlocuită cu – fie el şi Iepuraş, mai nou i-au adus tot felul de accesorii, cumpărăm mai mult, consumăm mai mult, magazinele sunt pline de reduceri şi ni se ia focalizarea de pe acestă sărbătoare creştină şi se pune pe cu totul altceva. ªi atunci, m-am întrebat, ce aş putea face eu, ca artist?

– Cum este încercarea de a reprezenta acest personaj cu totul special din istoria creştinătăţii şi a lumii?
– Nu aş putea să mă laud cu talentul de actor, dar în mod sigur mă ajută fizionomia. Eu vreau să spun doar atât: n-aş dori să fiu decât un deget care arată spre Hristos, în pragul Sărbătorilor de Paşti. ªi având în vedere că suntem în Săptămâna Mare, n-aş vrea să iasă prea mult în evidenţă talentul nostru faţă de ceea ce se întâmplă cu adevărat astăzi.

– Care este traseul Drumului Crucii în acest an?
– Am început reprezentaţiile la Baia Mare, la penitenciarul din oraş, chiar în faţa deţinuţilor din sectorul de maximă securitate, apoi am mers la o biserică ortodoxă şi în alte locuri publice. Am fost în premieră la Făget, acum (n.r. marţi, 10 aprilie) suntem la Lugoj, vom fi la Piteşti, apoi la Bucureşti, chiar în Vinerea mare. Suntem cu toţii vreo 70 de persoane, diverse personaje, de la Pilat, la femei, soldaţi romani etc.

– Cum v-a primit publicul? Au fost şi reacţii de respingere?
– Publicul este foarte primitor. E adevărat, au fost şi reacţii de respingere. Anii trecuţi am întâlnit nişte grupări de aşa-zişi „satanişti”, eu le-aş spune mai degrabă diletanţi, care vor să aducă tulburare. Dar marea majoritate a oamenilor, care se opresc să privească cu plasele în mână, sunt impresionaţi de acele imagini, îi văd cu lacrimi în ochi şi mă gândesc că poate au luat decizii bune pentru această săptămână… Îi face să creadă că aşa ceva s-a întâmplat acum 2.000 de ani şi este important ca noi să avem împăcare cu Tatăl.

– Este relaţia lui Daniel Leş cu Domnul Iisus Hristos urmarea unei revelaţii?
– Da. Eu m-am creştinat abia la 24 de ani, într-o situaţie destul de critică din viaţa mea. Tot ce pot să vă spun este că Dumnezeu mi s-a descoperit într-un mod aparte. Unii spun că asta este imaginaţia mea de acum, dar eu ştiu că ceea ce am simţit atunci vreau să port în suflet toată viaţa.