A murit poetul, prozatorul şi jurnalistul Constantin Buiciuc. Dumnezeu să-l odihnească!

Marţi, 3 ianuarie, în jurul orelor prânzului, ne-a părăsit cu totul prematur şi pe neaşteptate un mare om de cultură al Lugojului – profesorul Constantin Buiciuc.

Marţi, 3 ianuarie, în jurul orelor prânzului, ne-a părăsit, în urma unui infarct, cu totul prematur şi pe neaşteptate un mare om de cultură al Lugojului – profesorul Constantin Buiciuc.

Născut la 22 mai 1951, la Lugoj, profesorul Constantin Buiciuc s-a impus ca poet, prozator, dar şi critic literar caracterizat prin erudiţie, metodă, empatie şi stil, având în paralel şi o importantă carieră jurnalistică, la publicaţia „Actualitatea” din Lugoj, unde a fost redactor şef. S-a aflat în fruntea a două importante publicaţii culturale lugojene, ca redactor şef adjunct la „Banat” şi „Actualitatea literară”.

Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara, profesorul Buiciuc a colaborat la numeroase reviste literare, precum „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Flacăra”, „Reflex”, „Cuvinte româneşti” etc. În anul 2006, devine membru al Uniunii Scriitorilor – filiala Timişoara.

Dintre volumele sale publicate amintim culegerea de poezii „Cartea poeţilor”, Lugoj Press, 1994; „Dimineaţă târzie”, Timişoara, Editura Marineasa, 1995; „Un strigăt sub Turnul Eiffel”, note de călătorie, Timişoara, Editura Marineasa, 1999; „Sunetul, parfumul şi culoarea”, proză scurtă, Timişoara, Editura Marineasa, 2003; „15 ani de cântec pentru Dumnezeu. Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj”, Timişoara, Editura Marineasa, 2005; „Fântâni şi flori”, note de călătorie, Timişoara, Editura Marineasa, 2006.

În 2010, la Editura Marineasa publică un insolit jurnal de călătorie – „Ce căutaţi aici, români?”, dar şi o remarcabilă carte de critică literară „Oglinda lui Narcis”, care va cunoaşte o a doua ediţie adăugită şi revizuită un an mai târziu. Pentru aceste volume va primi Premiul pentru Critică al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara.

Constantin Buiciuc a mai obţinut, de-a lungul anilor, şi alte premii literare: Premiul III la Concursul de poezie organizat de Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti (1987), Premiul II la Concursul de proză scurtă „Helion”, Timişoara (1988) şi Premiul concursului de creaţie „Vara visurilor mele”, Bucureşti (2002).

În colaborare cu jurnaliştii lugojeni Toni Boldureanu şi Nicolae Laieţiu, a publicat două cărţi: „Pariu cu istoria”, Timişoara, Editura Marineasa, 2002 şi „Personalităţi politice lugojene”, Editura Marineasa, 2003.

Prin dispariţia sa din această lume, profesorul Constantin Buiciuc lasă în urmă un mare gol. Lugojul a pierdut nu numai un erudit, dar şi un om de dialog şi de echilibru, care nu va putea fi vreodată înlocuit.

Dumnezeu să-l odihnească!