110 ani de la fondarea Bisericii Baptiste la Lugoj

În serialul nostru dedicat oamenilor, locurilor și poveștilor din Lugojul de odinioară, am vorbit și despre cultele din oraș, ca parte inseparabilă a spiritualității lugojene. Am abordat momente din istoria ortodoxiei, a romano-catolicismului, a greco-catolicilor, reformaților și evreilor lugojeni.

Istoria baptiștilor din Lugoj este un capitol important și mai puțin explorat de pe harta confesională a orașului, deși la ora actuală credincioșii baptiști și neo-protestanți, în general, alcătuiesc un grup numeros.

Având în vedere faptul că apariția cultului pe plaiuri lugojene a avut loc în noiembrie 1910, deci exact acum 110 ani, vom face o incursiune în trecutul Bisericii Baptiste ”Harul” din Lugoj, cu ajutorul unui material pus la dispoziție cu amabilitate de pastorul Ionel Tuțac.

Începuturile Bisericii baptiste din Lugoj, la anul 1910

Conform istoricilor baptişti, dr. Alexa Popovici şi dr. Ioan Bunaciu, istoria cultului încep la Lugoj încă din îndepărtata La Belle Epoque, perioada de realtiv calm și prosperotate care a precedat Primul Război Mondial. În scrierile lor, pe baza documentelor istorice şi a mărturiilor umane, Popovici și Bunaciu spun că Biserica Baptistă din Lugoj a luat fiinţă în noiembrie 1910, fiind fondată de credincioşii baptişti veniţi în localitate pentru… satisfacerea stagiului militar.
Achim Ripan, persecutat la Pogănești, găsește teren fertil la Lugoj

”Cel care a adus prima dată pe plaiurile Lugojului credinţa baptistă a fost Achim Ripan din comuna Pogăneşti, un om care a fost botezat în 1910 de către predicatorul Man în Gladna Română. Deşi nu ştia să citească, el purta întotdeauna cu el un Nou Testament, pe care îl dădea altora spre lectură. Venea des la Lugoj cu treburi gospodăreşti, dar folosea fiecare prilej pentru a discuta cu oamenii despre credinţa lui. Acelaşi lucru îl făcea şi în Pogăneşti, motiv pentru care preotul satului l-a declarat Antichrist dorind să-l împuşte. Printre cei cu care Achim Ripan a discutat a fost şi Gheorghe Ciorogaru, zis Golumbu, din strada Cloşca nr. 6 Ascultând Cuvântul, acesta şi-a deschis inima pentru Dumnezeu şi şi-a pus la dispozţie casa spre a fi loc de adunare”, se arată în materialul citat.

Din perspectivă jurnalistică, ni se pare foarte interesant faptul că primul credincios baptist din Lugoj a purtat numele Golumbu, adică ”Porumbelul”, în grai bănățean, porumbelul având o puternică simbolistică creștină. Având un loc stabil pentru întrunirile religioase şi beneficiind de recunoaşterea Cultului, acordatã în 1905 de către Guvernul Austro-Ungar, prin care baptiştii se pot întruni oriunde fãrã autorizaţie de funcţionare, Biserica din Lugoj s-a deschis oficial la începutul lunii noiembrie 1910.

Interesant este că sursele istorice păstrate în arhiva Bisericii Harul conțin și numele acestor întemeietori. Astfel, s-au alăturat grupului tinerii credincioşi baptişti care îşi satisfăceau stagiul militar în Lugoj: Francisc Kalapics din Jebel, Teodor Mihu din Curtici, Milente Eva din Utvin şi alţii. Auzind despre începerea mişcării baptiste din Lugoj, Ştefan Igna din Lalaşint s-a ocupat de organizarea Bisericii, ”contribuind la dezvoltarea ei spirituală şi numerică”.

Deşi a coordonat activitatea pe o rază foarte extinsă, fratele Ştefan Igna şi-a fãcut timp să păstoreascã şi Biserica din Lugoj.

Primul botez baptist la Lugoj a avut loc noaptea, din ”spirit de precauție”

”În data de 15 septembrie 1912 a avut loc primul botez în râul Timiş, cel botezat fiind Gheorghe Ciorogariu. Botezul a avut loc noaptea, din spirit de precauţie, pentru a nu stârni adversitatea publică din partea altor culte”, arată Popovici și Bunaciu.

Ştefan Igna a slujit Biserica Baptistă din Lugoj în perioada 1910-1914. Din cauză că locuia la Lalaşinţ, în județul Arad şi coordona activitatea în judeţele Hunedoara, Severin şi o parte a Caraşului, credicioșii lugojeni au cerut aducerea unui păstor cu reședința în oraș. În preajma Primului Război Mondial, intră în scenă omul forte. Din 1914, lucrarea pastorală a fost preluatã de Pavel Bandur, fost angajat al primăriilor din Curtici şi Luguzău, jud. Arad.

”Fratele Pavel Bandur a fost un om plin de zel şi foarte sever, dar, în acelaşi timp cu un spirit misionar foarte bine dezvoltat. El a slujit Biserica din Lugoj între anii 1914-1919, în aceastã perioadă având loc şi primul botez la lumina zilei, în data de 10 iunie 1915. Al treilea botez a avut loc în data de 19 octombrie 1915, iar invitat la acest eveniment a fost pastorul Ştefan Igna. Imediat după Primul Război Mondial, baptiştii din Transilvania au pus mare accent pe organizarea teritorială şi ordinarea de noi lucrãtori, astfel că, în perioada 15-17 august 1917, are loc la Lugoj cea de-a 20-a conferinţã a baptiştilor transilvăneni, eveniment la care au participat şi lideri marcanţi ai vremii de atunci: Mihai Cornea, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Heinrich Meyer. Conferinţa i-a numit pe Ioan Covaci din Sinteşti, coordonator din zona Făgetului, pe Ioan Şuveţ, coordonar al lucrării din zona Caraşului, iar pe Pavel Bandur şi Dumitru Drăgilă, ca lucrători ai Cercului Lugoj. În toamna anului 1919, Pavel Bandur se apropia de vârsta de 70 de ani. Biserica din Lugoj l-a ales păstor pe Dumitru Drăgilă din Prilipeţi, jud. Caraş-Severin, care a slujit până în anul 1945. Fratele Drăgilă a fost un predicator bun, dar şi un bun cântăreţ. Multe biserici din zona Lugojului şi a Caransebeşului au fost vizitate de acesta, iar elanul sãu evanghelistic s-a transmis şi altora”, se arată în istoricul pus la dipoziție de pastorul Ionel Tuțac.

Activitatea corală începe încă din anul 1924

Istoricii Bisericii Baptiste lugojene amintesc faptul că ”în anul 1924 a fost înfiinţat corul mixt al Bisericii, prima dirijoare fiind sora Palis, o credincioasã ce a emigrat la sfârşitul anului 1924 în SUA. Activitatea corală a fost preluată apoi de fratele Andrei Rafila (1925-1928), iar apoi de către fratele Ioan Avram. Fratele Drăgilă a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste şi, din aceastã posturã, a participat la Congresul Alianței Mondiale Baptiste ce s-a ţinut la Stockholm, în Suedia. În perioada slujirii sale, Casa de Rugãciune s-a mutat din strada Lenau nr. 9, pe str. Heuffel nr. 4. Reamintim că prima Casă de Rugăciune a fost pe str. Cloşca, la nr. 6. În perioada slujirii sale, Dumitru Drăgilă a fost ajutat de către Iosif Imbrea. Iniţial fratele Imbrea a fost angajat evanghelist, iar între anii 1929-1933 a fost păstor al Bisericii din Lugoj şi al celor din împrejurimi”.

1934: ”frământări ale frățietății”. Biserica divizată

În anul 1934, apar, după cum scriu cronicarii, ”frământări ale frățietății”. Biserica din Lugoj s-a divizat, o parte a credincioşilor fiind alături de Dumitru Drăgilă, iar o altã parte, alături de Iosif Imbrea. Divizarea a ținut patru ani, până la 1 ianuarie 1938, când bisericile s-au reunit sub conducerea lui Dumitru Drăgilă. Iosif Imbrea și-a continuat slujirea la bisericile din jurul Lugojului, până la pensionare.

Reunirea a fost de bun augur pentru revigorarea spiritului bisericii. Corul avea acum trei dirijori: Andrei Rafila, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici.

Din nou război și vremuri de restriște

În anul 1942, prin legea nr. 927, toate bisericile baptiste din România au fost închise: ”O parte din liderii bisericilor au fost trimişi în închisoare, bunurile materiale au fost confiscate, iar metodele de şicanare ale regimului antonescian au fost foarte diferite”.

O rază de speranță s-a ivit la sfârşitul anului 1944, când prin Legea nr. 548, semnată de Regele Mihai, Biserica Baptistă și-a recăpătat libertatea de a se închina. Fratele Dumitru Drăgilă fiind deja destul de bătrân, credincioşii baptişti din Lugoj și-au dorit aducerea unui nou păstor. O perioadă de timp, Biserica a fost vizitată de evanghelistul Gheorghe Mardare, dar acesta nefiind ordinat, slujirea a rãmas tot în seama pastorului Drăgilă. După cum se va vedea, perioada de după război, chiar și în condițiile instaurării comunismului, a fost o perioadă de consolidare a mișcării baptiste la Lugoj.