Ultima oră

Zgomotul marşului tăcerii

Tragedia ”Colectiv”, de­ve­ni­tă rapid una naţională, s-a do­vedit mană cerească pen­tru toţi românii.

Fiecare a în­cercat, după propriile pu­teri, să profite după ea, unii la modul empatic, alţii ge­ne­rând un spectacol gro­tesc, o seamă de ei în cău­tare de capital de imagine, fă­ră ca nimeni să nu rea­li­ze­ze durerea celor direct im­pli­caţi, decât cei direct im­pli­caţi. Printre profitorii de ocazie au fost cei din viaţa po­litică, unii suficient de şme­cheri pentru a se retrage din funcţii, clamând faptul că ”nu se pot lupta cu po­po­rul” şi îi lasă pe alţii, deşi be­neficiile guvernării au fost imense.

Fără a fi con­spiraţionist, tind să cred că ne­norocirea din clubul res­pec­tiv a creat exact opor­tu­ni­ta­tea de care aceştia a­veau nevoie pentru o ieşire din scenă, atât de necesară unei cosmetizări înainte de alegeri.

Atunci când din nou vor apărea, aceiaşi, în fa­ţa electoratului, pozând în mi­reasa virgină, care de fapt a fost angajată a unui bor­del, şi care va arăta cu degetul incapacitatea celor care şi-au asumat diverse posturi înainte de alegeri.

Iar asta explică vehemenţa cu care au fost refuzate din start ideile legate de alegeri anticipate, demisie a par­la­mentului etc. O mişcare stra­da­lă, pornită să blameze corupţia, a avut ca rezultat doar ceea ce şi-au dorit po­li­ticienii, care au oferit bu­ca­ta de pâine celor care au vrut circ.

Mişcările sociale au avut reverberaţii şi în pro­vincie, acolo unde alte câ­teva zeci de mii de oa­meni au ieşit să plângă mor­ţii serilor de voie bună, să mute focul asupra corupţiei şi corupţilor.

Doar că, în fie­ca­re localitate, ideea de la care s-a plecat a fost de­tur­­n­ată de câţiva opor­tu­nişti, care au preferat să spar­­gă tă­cerea marşurilor cu urlete politice. De aceea nu­mărul participanţilor a scă­zut pe zi ce trece, iar to­tul s-a trans­for­mat în… ni­mic.

Aşa a fost şi la Lugoj, unde prima zi a reunit oa­meni de di­fe­ri­te vârste şi pro­­fesii, opţiuni po­litice şi a­­po­­litice, dorinţe şi ne­ce­si­tăţi. Au fost aprinse lu­mâ­nări, afişate câteva mesaje le­gate de sistem, un protest care s-a dorit a fi strigătul de nemulţumire al lu­go­je­ni­lor.

Un strigăt pier­dut în noap­­te şi întors sub for­ma un­ui ecou de prost gust, cu pe­tarde, râsete, ră­fu­ieli şi a­ni­mozităţi po­li­ti­ce.

Par­ti­ci­pan­ţii adunaţi de pe Face­book, fără idei, fără dorinţe, doar pentru a brava sau pen­tru că e la modă să faci scandal cu un jandarm lân­gă tine. Schimbările sunt ne­cesare, corupţia ucide, dar momentul schimbărilor este cel în care suntem che­maţi la urne.

Atunci putem decide, în linişte, ce vrem şi pe cine vrem. Dar din pă­ca­te atunci stăm, tăcuţi, în ca­se!­

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE