Ultima oră

Un lugojean a creat o machetă funcţională a vechii uzine electrice a Lugojului

MondialAtunci când vorbim despre elite, ne gândim de obicei la academicieni, profesori universitari sau mari artişti. De asemenea, ne gândim că elitele sunt apanajul oraşelor mari. Nimic mai puţin adevărat.

Petru Stanciu, fost lăcătuş mecanic la Uzina Electrică a Lugojului, poate fi considerat un om de elită al municipiului nostru. Deşi avea doar patru clase primare şi apoi şcoala de ucenicie la patron, lugojeanul Petru Stanciu a avut nişte preocupări şi realizări extraordinare, demne de Cartea Recordurilor. Impresionat de locul său de muncă, el a realizat o machetă de mari dimesiuni (lungime 1,20 metri, lăţime 40 cm şi înălţime tot pe atâta) a vechii Uzine Electrice a oraşului. Mai mult, uzina în miniatură este perfect funcţională. Alimentată cu combustibilul original – păcură, funcţionează pe principul unui motor Diesel în miniatură, în care un arbore roţeşte tamburul (rotorul) unei mici turbine care chiar produce electricitate, exact ca modelul real.

Născut la Zgribeşti, Petru Stanciu a fost aproape toată viaţa lăcătuş mecanic la Uzina Electrică din Lugoj, iar ultimii ani dinainte de pensionare a lucrat la fostul IPEG. Deşi avea doar patru clase primare, dar era un talent tehnic înnascut. La cele patru clase s-au adăugat trei ani (1940-43) de ucenicie la atelierul mecanic pentru reparaţii maşini agricole, tractoare, motoare şi locomobile al lui Alexiu Toth Elek, care îşi semna documentele pe o hârtie cu antet în care se prezenta „membru etern al Academiei de Invenţii din Paris”. La atelierul lui Toth, fondat încă din 1899, Stanciu a învăţat cu adevărat meserie, iar patronul îi făcea o cordială recomandare, la 15 februarie 1943.

Pasionat de mecanică, Petru Stanciu a realizat câteva replici în miniatură la scară mare, impecabil păstrate şi perfect funcţionale şi în ziua de azi. În anul 1954 a construit de la zero un locomobil (vehicul cu abur) şi o batoză pe care acesta o tracta. Locomobilul are toate elementele reproduse la scară, este alimentat cu cărbuni şi funcţionează cu abur, ca o locomotivă adevărată. Batoza, la rândul ei, poate face exact ceea ce făcea o batoză reală, adică treieră. Petru Stanciu a mai construit un ceas cu un complicat mecanism mecanic, care şi astăzi bate ora exactă în sufrageria familiei. Până şi strungul cu care au fost făcute aceste minunăţii (acţionarea era cu curele late de piele, care rulau pe tamburi de lemn) a fost construit de la zero de către talentatul meşter lugojean. Însă adevărata capodoperă a micului muzeu tehnic lăsat moştenire de Petru Stanciu este replica la scară mare a Uzinei Electrice a Lugojului. Macheta a fost gata în 1967, după mii de ore de lucru. Practic, cum venea de la uzină, Petru Stanciu îşi patrecea tot restul zilei în atelierul de acasă, unde se ocupa de hobby-urile sale.

Replica motorului Sulzer Freres – Winterthur de 1.300 de cai putere nu a presupus doar mii de ore de muncă migăloasă. Realizarea uzinei în miniatură a însemnat zeci şi zeci de planşe de desen tehnic cu piese transpuse riguros la scară, dar şi o „organizare de şantier”, în care nimic nu era lăsat la voia întâmplării. În arhiva familiei s-a păstrat o carte tehnică de mari dimensiuni, cu desenele originale, pe calc. Conştient de importanţa realizării sale, Petru Stanciu nota pe pagina de gardă: „Rog pe cel care posedă aceste schiţe să nu le rupă şi să nu le arunce. Tot ansamblul de piese al acestui motor e realizat după piesele originale, fiecare piesă cu dimensiunile ei. Aşa că aceste schiţe sunt după fiecare piesă a motorului”. Şi urmează semnătura: Petru Stanciu. Cartea tehnică are 57 de planşe şi „instrucţiuni tehnice de exploatare” a machetei.

Cartea tehnică poate fi considerată şi ea o piesă de istorie a Lugojului, pentru că oferă toate datele despre motorul vechii uzine electrice. Produs de firma „Fraţii Sulzer” din Winterthur, Elveţia, acesta era un motor Diesel în patru timpi, cu injecţie, care avea o putere nominală de 1.300 CP. Puterea maximă cu care se putea încărca generatorul era de 750 KW, iar turaţia de 167 rot/min. Petru Stanciu mai nota: „motorul are 6 cilindri, pistoane răcite cu apă, regulator centrifugal, compresor cu 3 etaje, 3 butelii pentru aer, pompă de ulei pentru biele, pompă de ulei pentru cilindri şi compresor, pompă de combustibil”. Interesant este că până şi semnătura „Stanciu Petru, Lugoj, laca. mec. Anul 1967” imprimată pe o placă de bronz, a fost făcută de mână. În loc să utilizeze un pantograf, meşterul a folosit pentru imprimare manuală poansoane cu litere.

Deşi s-a stins de mult timp din viaţă, realizările lui Petru Stanciu, păstrate impecabil de către familie, merită să stea la loc de cinste la Muzeu sau poate chiar în sediul Primăriei. Familia este dispusă să împrumute municipalităţii, cu titlu gratuit, macheta vechii Uzine Electrice. Iar dacă autorităţile ar da dovadă de deschidere, această piesă ar putea intra în patrimoniul oraşului!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE