Florin Ţepeş-Grama, elev în clasa XI E (profil Uman) la Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu”, este un tânăr foarte ocupat. Deşi cei aflaţi la vârsta sa preţuiesc mai ales distracţiile, Florin este genul de om echilibrat, care înţelege valoarea timpului. La ora discuţiei noastre, era împărţit între un proiect la fizică, la care meşterea de zor pentru concursul „Intelligent Electricity Generation” şi pregătirea pentru olimpiada de religie, materie la care, după ce a luat Premiul I la faza judeţeană, va participa la competiţia naţională, programată la Piteşti în perioada 6-10 aprilie. Înainte de a trece la alte preocupări ale sale, l-am întrebat cum se împacă pasiunea pentru un domeniu tehnic, fizica, cu cea pentru unul eminamente spiritual, religia.
„La modul profund, sunt foarte multe lucruri care le leagă. Ştiu că sunt tineri de vârsta mea care mai pun comentarii negative pe facebook, dar ei nu separă ideea centrală, ghidul de viaţă pe care ţi-l oferă credinţa, de aspectele exterioare, care nu se regăsesc în Biblie, cum ar fi maşinile scumpe ale unor slujitori ai Bisericii. Credinţa este un cod de viaţă care nu ţi se impune, dar care, odată înţeles şi acceptat de bunăvoie, te îmbogăţeşte spiritual. Religia a întărit ceea ce simţeam de mic copil: vreau ca numele meu să rămână prin ceva, printr-o realizare. Nu-mi trebuie averi materiale, care mi-ar aduce mai mult stres şi dezechilibru interior, n-am nevoie de grija înmulţirii banilor. Eu m-am gândit să fac ceva pentru satul meu natal, Honorici, ceva legat de istorie şi religie”, spune din capul locului Florin Ţepeş-Grama.
Şi aşa, din vorbă în vorbă, ajungem la marele său proiect la care lucrează de o jumătate de an: o monografie a satului natal Honorici.
„Ideea mi-a venit la ora de limba latină, când profesoara Daniela Ghinea a rostit cuvântul monografie. Nu ştiam semnificaţia, atunci auzeam pentru prima dată acel cuvânt. Când am aflat ce înseamnă, am fost sigur că acesta este proiectul pus acolo undeva pentru mine, care aştepta să mă implic”, explică Florin.
Odată hotărât acest lucru, tânărul bredicenist a decis că trebuie să fructifice orice ocazie pentru a contura monografia Honoriciului. Cum cântă în corul bisericesc de un an şi jumătate, Florin l-a întrebat pe preotul satului, Daniel Pele, dacă nu are ceva arhive sau documente despre istoria locului.
„Părintele m-a trimis la crâsnic şi aşa am găsit registre vechi, care acopereau anii 1800 – 1960. Ştiu că în multe locuri arhivele s-au aruncat, s-au distrus, dar uite că la noi s-au păstrat. Familia mea e de 70 de ani la Honorici. Bunicul, Gavril Ţepeş Grama, avea 7 ani când a ajuns aici. Au venit din Bicazul Ardelean, dintr-o zonă numită Valea Ţepeşenilor. Vreo 20 de ani au lucrat ca argaţi la oamenii din sat, apoi familia a primit pământ pentru o casă şi ştiu că numărul acestei case a fost 134. Spre marea mea dezamăgire, în primul registru n-am găsit trecute nici casa, nici numele familiei”, spune Florin.
Dar dezamăgirea s-a transformat în bucurie, pe măsură ce liceanul a cerut mai multe documente. Ca într-un film de aventuri, a descoperit alte registre mai noi sau mai vechi, cu datele de cununie ale bunicului, actele de botez ale tatălui, fratelui şi chiar ale sale. Căutând în istoria satului, a găsit istoria propriei familii, atât de detaliată, încât s-a gândit să facă un arbore genealogic! Prof. dr. Sofronie Mureşan, reputatul geograf de la Colegiul Brediceanu, i-a pus la dispoziţie lui Florin hărţi din perioada Imperială care au răspuns la unele întrebări, dar au născut altele. Iar Florin, care are oi la sat şi iese cu ele la păscut, a făcut din această ocupaţie, care i-ar încurca teribil pe majoritatea colegilor lui orăşeni, o oportunitate.
“Am găsit un material foarte bun despre istoria satului, scris de mână de un preot, Ioan Căprariu, despre istoria satului, între anii 1650-1970. Însă profesorul Mureşan mi-a atras atenţia că vechiul nume al satului, Honorych, apare încă din 1371. Deci sunt 300 de ani de istorie nedescoperită, iar aici pot să-mi aduc contribuţia. Cum am oi şi ies zilnic cu ele la câmp, am cartografiat pas cu pas zona cuprinsă în triunghiul Herendeşti – Satu Mic – Honorici. Am descoperit un drum de piatră plus vechi fântîni abandonate şi cred că vechea vatră a satului se află la un km de actuala aşezare. Ar fi un lucru extraordinar dacă asta s-ar confirma”, spune Florin Grama-Ţepeş.
El mai spune că a urmărit cu atenţie serialul publicat de “Redeşteptarea” despre tâlharii din vechime ai Lugojului şi crede că o poveste a locului poate fi adevărată.
“În manuscrisul părintelui Căprariu am descoperit o declaraţie luată unui bătrân al satului, care avea pe atunci peste 90 de ani. El spunea că la origine, satul a fost fondat de familiile Mădroane şi Mărşăvină. Mădroane, banditul din Pădurea Şergani, a furat fata ciobanului Mărşăvină, venit din părţile Sibiului. S-au căsătorit şi din unirea celor două familii s-a întemeiat aşezarea. Pare o legendă, dar aşa a început şi povestea Bucureştiului, cu cea a ciobanului Bucur”, adaugă Florin.
Dacă Florin Grama-Ţepeş va izbuti să scrie sau nu monografia Honoriciului, nu se ştie. Dacă teoriile sale privind înfiinţarea aşezării şi vechea vatră a satului se vor verifica, nici asta nu se ştie. Rămâne însă cu totul remarcabilă pasiunea unui tânăr de a afla, de a cunoaşte, de a descoperi, într-o lume a tinerilor blazaţi, plictisiţi şi care au ajuns să creadă că “totul e fumat” şi în jurul nostru nu se întâmplă nimic extraordinar.
bravo !florin tepes,admir tenacitatea ta, curiozitatea ta,crezul tau si credinta ta.. si mandria ta , de a spune ca esti si pastor, pentru ca toti inteleptii bibliei au fost si pastori,sa fii mandru si ca nu esti bastinas,si cel mai mult mi-a placut cum ai vorbit in interviul de la tv lugoj, despre iubirea aproapelui !!! felicitari d-lui Ghinea , pentru invitatii pe care-i aduce in fata telespectatorilor; sunt multe lucruri de admirat,dar este mic spatiul, oricum felicitari amandorura ,
Super fain, il stiu pe baiat…e genul de om linistit ( daca as fi prieten cu el mi-as permite sa spun ca-i chiar speriat, are o privire de om dezorientat cateodata). Ideea e chiar superba, frumos ca inca sunt oameni care se gandesc si la altceva inafara de cum sa ia bani de la ma-sa si ta’su sa mearga sa bea in Vegas.
Monografia a fost deja scrisa de catre Pascu C. si Biberea E.: ,,Monografia parohiei ortodoxe române și a școalei primare de stat din comuna Honorici”