Ultima oră

TVR la Ora Adevărului: Între suspiciuni întemeiate și propuneri nerealizabile

M-a mâhnit profund ceea ce anticipam (intuiam) în ultimele rânduri ale precedentei ediții a telecronicii noastre. Jenantele probleme cu ”datoriile istorice” la EBU ne-am venit cumva de hac.

Probabil că oficialii europeni s-au săturat de stratagemele a la roumanie (”ou tout est pris a la legere”, după celebra expresie a lui Poincare, care ne amuză dar nu ne face deloc cinste), cu amânări și petractări, virări în ultimul moment de bani în cont, de parcă noi le-am face hatârul lor și nu am percepe că făcând totuși parte dintr-o organizație serioasă media avem pe lângă drepturi și foarte palpabile obligații.

Nu știm dacă premierul Dacian Cioloș va interveni pe ultima sută de metri cu sume deblocate din fonduri speciale ori de la sponsori, cert este că ne-am făcut din nou de mirul…Europei.

În acest răstimp vulturii concurenței nu stau degeaba simt că e rost de publicitate, Pro TV prin al său CEO, lituanianul Aleksandras Cesnavicius organizează pe nepusă masă o conferință de presă (a invitat solistul Ovidiu Anton), lăcrimează metaforic pe marginea situației și inventează soluții SF de genul preluării de către ”ProTV” a transmisiei Eurovision, în condițiile în care amintitul post privat nu este nici măcar afiliat EBU, alimentându-și visele și speranțele talentatului cantautor, victimă sigură a unei situații pe care TVR și ”profesioniștii” săi au gestionat-o lamentabil. Rămânem cu ingineriile de la Baia Mare, care privite retrospectiv, au reprezentat o aprigă și autolaudativă pre-pre-campanie a primarului în funcție Cherecheș (și domnia sa, aflat în oarecare cercetări, dar care între timp a obținut poate izbăvitorul NUP).

La toate acestea se adaugă cireașa amară de pe tortul de bezea cu frișcă: propunerea oficialilor de la Chișinău ca Ovidiu Anton să cânte în duet alături de solista republicii Moldova.

Nu știm ce anume: câte jumătăți din piesa fiecăruia, piesa doar a unuia? O confuzie generală pe fondul unor neglijențe cândva de succes, ”las că merge și așa” și-a expirat valabilitatea ar fi avut doar opțiuni clare: una dramatică, dar onestă (nu avem bani, nu ne înscriem), alta eroică și tenace (”spargem munții în piept, îl convingem și pe nenea Johannis, nu ne lăsăm, facem rost de bani, livrați firește în tranșe, dar nu ne lăsăm defel).

*Tabloidele print ori TV, filmulețele de pe Youtube nu mai pripidesc cu ”mega” știrile taman de Săptămâna Mare și Cea Luminată: vedetele noastre, în loc de post, rugăciuni și o binemeritată meditație și retragere în cochilia căminului familial, se laudă deșănțat cu extravagant-costisitoarele operații estetice pe care și le-au făcut pentru a arăta mai bine. Nu dăm nume pentru că ne-am plictisit de capriciile lor trăznite, dar nu ne putem abține să nu ne plictisim iremediabil de modul lor de a-și face publicitate.

Multe dintre ele nu reprezintă absolut nimic în showbiz și atunci doar bisturiul esteticianului și durerile postoperatorii inerente, îndurate cu stoicism au rămas unicele mijloace de a se face remarcate. Timpul trece și duduile amintite vor în van să oprească scurgerea sa grăbită, adesea ”pocindu-și” lamentabil mutrișoara, ”înaintările” și posteriorul pentru a mai conta un an, doi, cinci în preferințele băieților dotați cu toate cele pentru a le face fericite! Dar din urmă vin cohorte de nousiliconate (”prospături”) care vor mătura cu ”bunăciunile” expirate ale deceniilor trecute; este legea inexorabilă a schimbării. Până atunci efortul disperat al ”titularelor” are ceva sfîșâietor de patetic și crepuscular.

* O foarte potrivită emisiune Ne vedem la TVR consacrată amintirii unui campion al aplauzelor, izbăvite din iubire: nemuritorul Dan Spătaru. Marina Almășan, cu ambiția sa nicicând înfrântă, a reunit membrii familiei (soția Sida, fiica Dana, superba nepoțică Maria, care a și cântat live cu un șlagăr al maestrului, scris Valentin Grigorescu și interpretat cândva de Dan și verișoara sa Doina Spătaru), prieteni (Octavian Ursulescu, Gabi Dorobanțu) ori fani forever (precum Paul Surugiu ”Fuego”, cel care a dăruit memoriei sale un superb turneu național, Serenada pentru Dan Spătaru, sau Ionel Tudor cu care Dan a efectuat turnee în America și Canada, umplând literalmente până la refuz sălile cu spectatori veniți din toate colțurile noului continent.

De la Cornelia Dăscălescu la Temistocle Popa, numeroși autori i-au dăruit melodii transformate instantaneu în șlagăre. Adrian Daminescu făcea observația perfect legitimă: nu stăm aici să vorbim despre cât de mare este Dan Spătaru (și a fost), superlativul său absolut inegalat până în prezent este că a fost cel mai iubit cântăreț român. În ultimele clipe de viața mărturisea verișorului său temerea că va fi, poate uitat. Este poate singura dată din viață când se înșela. Toate generațiile îl venerează și îl adoră.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE