Ultima oră

Țuric păsulă, localul unde se servea sau ți se lua din farfurie cea mai gustoasă fasole

După cum s-a văzut din e­di­ţiile precedente, lugojenii de odinioară aveau un umor aparte, un umor bonom, erau “bu­zăranţi”, dădeau pe loc replica fină şi cu poantă bună. Acestă eleganţă făcea parte din felul lor de a fi, de a gusta viaţa. În această notă, de muzament nostalgic, vă propunem să facem o incursiune prin lumea ”fast food”-urilor de odinioară, localuri unde se mânca ieftin şi prost, pe datorie sau mai ales cu plata pe loc, căci ”domni” care să se ospăteze pe datorie erau destui şi în acele vremuri.

Localul barabărilor, ”Ţuric păsulă!”

În apropierea pieţelor, micile magazine şi localurile cu mâncare ieftnă se ţineau lanţ. O masă caldă se putea servi în colţ la Turcu’, cum te bagi pe strada Nedelcu (str. Avram Iancu de azi). Povestea domnului Vasile Belinţan despre localul zis “Ţuric păsulă” este destul de diferită de cea a regretatului artist polivalent al oraşului, Gheorghe Vuia, dar la fel de savuroasă.

“Era un fel de pensiune, ţinută de o familie de şvabi. Servea o şvăboaică, în ţoale şvăbeşti. Pe mese erau farfurii şi linguri de lemn, avantaj că farfuriile de lemn nu puteau fi sparte de cei înfierbântaţi de poşârcă. Se puneau la masă cu fasolea în faţă, iar dacă nu plăteau, zuruck păsula! Adică înapoi fasolea, îi luau înapoi tănierul. Şi după asta a fost botezat localul!”, spune Vasile Belinţan.

Varianta lui Gheorghe Vuia, cum spuneam, este şi ea una spumoasă: “un oarecare Ambruş a deschis un birt la care i se zicea “la trei păduchi”. Clientela era for­ma­tă din cerşertori şi barabări. Băutura era mai ieftină, dar şi de slabă calitate.

La Am­bruş se servea tradiţionala “ţuric păsulă”. Păsula era de două feluri: calitatea I-a, fiartă în apă, cu sare şi cu grăsime, şi cu prăjeală, şi calitatea a II-a, fără prăjeală, dar mai ieftină. Lingurile erau legate cu lănţişoare de masă şi păsula era injectată în blide din tablă. Aparatul de injectat era un cilindru metalic, a­se­menea celui cu care se fac cârnaţii. Plata se făcea pe loc. Cine nu punea banul pe masă, nu mânca. I se trăgea păsula în şpriţul din care a venit, spunând ţuric păsulă, adică ‘năpoi păsulă. Totuşi, se legea cu un blid mânjit pe care-l ştergea cu bucăţi de pâine adunate de pe la mese”.

Câteva poveşti ale vechilor cafenele, berării sau ”bombe” ale oraşului au ajuns până la noi, pline de farmecul istorisirilor de epocă

Deși unele localuri erau de-a dreptul ”infame”, ele au reușit să dea nume de străzi. Sau, mai bine zis, denumiri populare ale unor străzi. Cetatea Veche, nume cu rezonanță istorică, se afla în locul unde s-a ridicat în 1993 Universitatea Europeană Drăgan. Lugojenii mai vechi și-o amintesc drept ”ulița cu rahat”, denumire deloc onorabilă, pornită de la un birt mizer, căruia îi lipseau… grupurile sanitare. Așa că mușteriii se ușurau care pe unde puteau.

Într-o ediție mai veche din ”Redeşteptarea” scriam despre Cartierul Tirol, al cărui nume s-ar trage de la soiurile de struguri aduse din zona respectivă a Austriei şi aclimatizate pe Dealul Viilor. Profesorul Heinrich Lay, istoric de frunte şi Cetăţean de Onoare al urbei, susține că numele ar fi fost împrumutat după un vechi han al orașului. ”Drumul Tirolului apare pe hărţile oraşului din perioada interbelică drept stradă fără nume. Numele Tirol provine de la un local cunoscut în Lugoj, situat în afara oraşului şi care purta acest nume. După 1948, Tirol apare ca stradă ce se ramifică din Drumul Făgetului spre Est”, spunea profesorul Lay, în cartea sa, ”Străzile Lugojului, de la A la Z”.

Oster şi “La Potroacă”, localuri memorabile

Pe strada Făgetului, colț cu str. Polalele Viilor, era un birt căruia i se spunea ”Birtul lui Potroacă”. Regretatul Gheorghe Vuia amintea despre acesta în cartea sa ”Lugojul de ieri și de azi”, o carte tipărită manual, pe o tipografie plană proprie, în tiraj de vreo zece exemplare, date la prieteni!

Așadar, cartea este neprețuită și, fiind așa rară, merită amintite ”pilulele” pline de umor din ea: ”Soțul birtășiței era cojocar și, în loc să croiască cojoacele pe masă, el le croia pe o troacă întoarsă cu fundul în sus. De aici i se trăgea numele de potroacă – pe o troacă. Clienții de bază erau cărăușii ce cărau lemne pentru Ocolul Silvic, cu vestitul Ștefi Gușă și nelipsitul bași Mezei, ce locuia în vecini. Cum nana Anița lipsea de acasă, bași Ion s-a și prezentat la doamna Ghizi, fiica birtășiței, de a-și lua rația. Cînd se întorcea nana Anița de pe unde a umblat, bași Ion dormea în podul fânăriei și sforăia ca un taur furios. Birtul, fiind aproape de Cazarma 13 Călărași, nu ducea lipsă de clientelă! În prezent, birtul nu mai este, nici bași Ștefi Gușă, la fel bași Ion cu mama Anița… Timpul merge înainte!”

Peste drum de ”Potroacă”, se afla Cazarma Pompierilor. Acolo era și manejul școlii de echitație (Reisscuhle), cu instructorul său, domnul Radulovics. ”Locul era înconjurat de un gard viu, iar în spate se afla grajdul, fântâna, vălaie pentru adăpat și toate cele necesare. În perioada primului război mondial, se țineau tîrguri de vite. Apoi a fost sechestrat de copiii cartierului și l-au transformat în teren de fotbal. Meciurile se jucau între străzi și pe pariuri. Echipa care pierdea trebuia să dea un rînd de bere la birtul lui Potroacă”, evocă Gheorghe Vuia, adăugînd că musai ”la fiecare meci era prezent și dom șăf Lupșaca, sectoristul. Cu ordinea!”

Situat în apropierea Dealului Viilor, se afla Birtul lui Oster, deţinut de Nicolae Oster, un şvab din Banat Acest birt era mai degrabă o ospătărie, fiind renumit pentru preparatele din carne. Se spune că erau unice, făcute după reţeta secretă a proprietarului. Oster emigrase în America, unde a lucrat din greu la abatoarele din Chicago, s-a însurat cu o romîncă din Banat şi s-a întors în ţară cu agoniseala de peste Ocean. În epocă, era de bon ton să te sui duminica în birjă şi să mergi la birtul lui Oster, unde, pe lângă o friptură delicioasă, gustai şi un vin de viţă nobilă!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE