Ultima oră

Toți oamenii … SISTEMULUI

Din cei 600 de parlamentari adunați de unde se poate, maximum 10% s-au produs pe la posturile de știri și au epuizat în patru ani toate ideile pe care le puteam reține, vorba cuiva din ”almanahuri” și mini-compendii politice pentru uzul neinițiaților.

Despre ceilalți ce știm? Despre ceilalți ce știm? Aceleași lucruri la final de mandat , că au vorbit public o dată sau de două ori, când au depus jurământul și când au cerut reglarea eficientă a aerului condiționat, au tăcut când au votat cu bile, făcând, ”de emoție”, inerente greșeli și s-au enervat la culme când niscaiva reporteri iscoditori i-au prins cu ocaua mică  (greșeli de exprimare, ”habarnism” legislativ, încurcarea mai degrabă de plâns decât de râs în propriile explicații, pentru că din start nu știau ce citeau, ce votau, ce combăteau și mai ales ce vorbeau public).

Este cel puțin bizar ca o funcție de înaltă reprezentativitate validată de vot popular pune condiții minimale, la îndemâna oricui: minimum 21 de ani pentru deputați, minimum 33 de ani pentru senatori și, parcă, 35 de ani pentru Președintele României, cu două elemente cumulative: să nu fie interziși judecătorești (adică să aibă dreptul de a vota și de a fi votați, la rândul lor) și să nu fie alienați mintal.

În rest, Dumnezeu cu mila. Cum ajungi pe o poziție eligibilă pe listă (după rateul uninominalelor), este de discutat în contextul în care poziția e importantă și are o consistentă susținere pecuniară. Și totuși, cum mai ajung și oamenii valoroși în Parlament? Probabil datorită norocului și mai ales a disperării celorlalți, că nu au competențe de comisii de specialitate, la care trebuie să lucreze cineva și pentru noi, dar ”să se dea pe brazdă”, să fie ”băiat de comitet” și să lase comunicatorii să-și facă treaba.

Ne așteaptă un tur de scrutin cvasi-identic cu cele precedente. Noile formațiuni nu au timpul efectiv să se organizeze în teritoriu, iar scepticii vor ricana de pe margine că mai devreme sau mai târziu vor deveni inevitabil clone ale celor deja aflați la putere.

Cu ironie sarcastică s-a vorbit de România ca țara binomului SRI – DNA, unicele instituții care ”duduie”, dar nu prea recuperează mari prejudicii. Performanța lor, atât de lăudată internațional, nu se vede în primenirea reală a clasei politice, astfel că ne vom afla în aceeași morișcă de presupoziții care uneori lichidează destine și anulează speranțe, substituindu-se abuziv prin pre-pronunțări hotărârilor definitive și irevocabile ale instanțelor oficiale, derutând la culme publicul puțin avizat.

La aceasta se adaugă și reporterii ”pe” politic, care adoră circul mediatic și transformă o mascaradă de prost gust în serbări câmpenești de vorbe și de ipoteze. Emisiunile de comentarii politice sunt sau au devenit producțiile cele mai insipide ale posturilor de știri, somnifere perfecte pentru insomniaci. Noroc cu reportajele sau anchetele tot mai puține dar de regulă foarte bune care surprind esența fenomenului banalizat, prin vorbe și ricanări sardonice.

Olimpiada este perioada celor patru ani între jocurile olimpice de două săptămâni. Ce nefericire că au pătruns și încă devreme în acest spațiu al libertății, demnității și purității, suspiciuni adesea întemeiate în privința consumului de substanțe interzise, menite a furniza ilegal atleților resurse artificiale de energie, pentru a câștiga reputație, celebritate, medalii, bani, glorie. După ce totul se află, se inventează vini imaginare, și se ia de la capăt, cu preparate și mai sofisticate, a căror depistare în sânge și urină devine o chestiune de timp.

În definitiv, muzicienii hippy apelau în anii 60 (flower power) la excitante puternice, dincolo de banalele țigări și alcool, pentru a intra în transă și a galvaniza spectatorul. Sub spectrul numărului 27, mulți au plecat în altă lume (Morrison, Joplin, Marley și, mai nou, Winehouse).

Rămân imprimări audio-video șocante, cutremurătoare, relatând minuțios drumul spre autodistrugere. Cei care au scăpat povestesc cu duioșie aceste pierderi, punându-le pe seama unei vulnerabilități patologice, căreia nu i s-a putut găsi tratamentul adecvat. Și totuși, rămân peste ani soliști de operă, de pop, de rock, etc. care își guvernează mai înțelept și mai longeviv viața artistică. Nu poate fi o simplă chestiune de noroc.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE