Ultima oră

Tocul cui al deformării

Cu un dicționar de neolo­gis­me în stânga și cu niște scrieri de marketing în dreap­­ta, o tânără frumoasă ho­­tărăște că a venit timpul să unească brusc cei doi poli informaționali din preaj­­ma-i într-un produs care să le înțepenească de ui­mire în scaunele lor er­go­no­mice pe toate ,,fetele” de la serviciu – o carte.

Deja sa­­vu­ra impactul copertei mi­n­i­maliste asupra tuturor bi­rourilor, observând ochii tot mai dilatați și țesăturile de crăpături din machiajele de dimineață, când se ivi un detaliu enervant ca o durere de dinți în ziua nunții: cum să scrie un roman în absența oricărei practici minimale?

N-ar trebui să înceapă mai bine cu un volum de poezii? Ar economisi cuvinte cu ne­­mi­luita și ar termina car­tea în două săptămâni; în fond, numele i-ar fi tot a­co­lo, pe copertă, pulsând ca un fir salvator pentru ma­rinarii cu busola spartă de întunecimea ostilă a mării!

Foarte repede își dădu sea­ma ce nu-i convenea la a­se­me­nea cărți – prea erau sub­țiri, te puteai tăia în ele! Re­veni la roman. Lucru serios, temeinic, scris dintr-o su­fla­re sau ,,din suflet”, fără vâ­nătăi în diegeză și fără noi riduri de teorie literară!

După o oră, dădu gata patru pagini. Se declară mul­țu­mi­tă. Și cum se înșiraseră cu­vin­tele pe ecranul lap­to­pu­lui! Nici nu apucase măcar să-și arunce din picioare o­bli­gatorii pantofi cu tocurile cui de la serviciu!

În ritmul ăsta… cele două sute de pagini au fost un fleac; i-ar fi plăcut să țină jocul mai mult… Sau poate abia acum începea: un critic bătrâior i-a scris prefața în care se pre­făcea că nu a văzut pă­du­rea de clișee, altcineva i-a făcut site-ul de promo­va­re, lansările au fost pro­gra­ma­te riguros, astfel încât ori­cine să fie prompt in­for­mat de drumul prin lume al ,,capodoperei” care ,,li­p­si­se” atât de mult literaturii ro­mâne, fiindcă nu avusese o exemplară determinare…

Deformările din so­cie­ta­tea românească în­re­gis­trau, astfel, un nou episod, banal și, poate, cu totul neînsem­nat în comparație cu efec­te­le puternic deformatoare ale acțiunilor unora dintre po­li­ti­cieni.

După vâlvătăile miș­­­cărilor de stradă care au do­borât guvernul, au fost dis­cursuri, comisii, cețuri stra­tegice.

Apoi, foarte re­pe­de, căci venea vacanța cu a­fumături și băuturică mi­ro­sind a scorțișoară, mulți din­­tre ,,aleșii neamului” și-au regăsit ,,determinarea”, vo­tându-și cu frenezie pen­sii speciale, pentru că u­mi­lu­lui alegător trebuia să-i in­tre bine în cap clișeul, pre­cum tocul cui al de­for­matoarei ,,romanciere”, că o­brazul subțire cu chel­tuia­lă se ține…

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE