Ultima oră

Suntem ceea ce alegem să fim

Mondial

Ca societate, ne reprezintă lucrurile pe care le avem în comun unii cu ceilalți sau cele care ne diferențiază?

O între­bare care are mai mult rolul să ne pună pe gânduri decât să ne ofere un răspuns concis, însă poate fi primul pas spre schimbare, iar asta reprezintă deja o victorie în sine.

În ultimii ani, lugojenii par să se fi împărțit în trei tabere: cei care se implică în schimbarea în bine a imaginii orașului, prin diverse acte de volun­tariat, cei cărora nu le pasă deloc de cauzele pentru care militează cei dintâi, ghidându-se după dictonul ”nu mă afectează în mod direct, nu mă implic” și cei care iau în derâdere tot ce îi înconjoară, contribuind prin actele lor iresponsabile la sluțirea orașului în care trăim cu toții.

Educația civică insuflată pe timpul școlii își pierde cumva efectul.

Suntem contemporani cu generația ”nu e vina mea”, iar efortul nostru, al celor care ne-am înrolat voluntar în dificila misiune de a civiliza societatea civilă, este cu atât mai mare, crescând odată cu fiecare individ care ridică nepăsător din umeri atunci când se află față în față cu i­ma­­ginea dezolantă a orașului.

Caracterul repetitiv al acțiunilor de strângere a deșeu­rilor demarate de câțiva ce­tă­țeni cu spirit civic ne bucură și ne îngrijorează în același timp. Dacă oamenii nu ar sufoca malurile Timi­șu­lui și cartierele cu gunoaie, ce ar mai face voluntarii? De­sigur, s-ar plictisi în casele lor, la serviciu sau la școală, așa că hai să nu îi lăsăm fără activitate!

Degetul acuzator, carac­te­ristic poporului român și implicit lugojenilor, va arăta mereu către alții.

Ad­mi­nis­tra­ția locală nu amplasează co­șuri de gunoi, poliția nu dă amenzi, Retim-ul nu preia deșeurile. Dar cum ar fi dacă fiecare dintre noi am arunca în coșul de acasă ambalajul înghețatei pe care o savurăm în oraș? Sau cum ar fi să ne educăm copiii să nu lase în urma lor PET-uri când pleacă de la locul de joacă?

Suntem învățați să ce­rem mereu, să batem din picior, supărați pe ceea ce nu ne oferă ceilalți și nu ne gândim o clipă că ar trebui ca noi înșine să facem primul pas spre schimbare, cu perse­ve­rență, voință și mai ales, răbdare.

Ne învârtim de prea mult timp într-un cerc vicios. Ne plângem de alții, dar rămâ­nem printre ei și ne pre­oc­u­păm din ce în ce mai mult să găsim scuze pentru lipsa de implicare, tânjind la imaginea occidentală a altor orașe precum Alba Iulia, Bra­șov, Sibiu și așa mai departe.

Undeva, cu toții greșim!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE