Ultima oră

Suciu – un istoric lugojean dedicat Marii Uniri zace uitat într-un colț al Cimitirului Ortodox din Lugoj

MondialÎntr-un colţ al cimitirului or­to­dox de pe Drumul Făgetului se află mormântul unui mare cărturar bănăţean – istoricul, cercetătorul şi scriitorul Ioan Dimitrie Suciu.

Mormântul celui care a dedicat volume mo­numentale ”unităţii dintot­deauna a poporului român, indestructibilă în ciuda ori­că­ror stăpâniri politice străi­ne” este neglijat şi năpădit de bălării.

Prin vegetaţia î­naltă, se poate citi inscripţia simplă: ”Ion D. Suciu – istoric 1917 – 1982”. Astăzi, doc­torul în istorie I. D. Suciu, care nu a lăsat urmaşi, este aproape uitat la el acasă, în Lugoj, iar situaţia este cu atât mai tristă, cu cât ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri.

I.D. Suciu, un istoric al Banatului

Ioan Dimitrie Suciu s-a năs­cut la 3 august 1917 la Lugoj și a trecut în eternitate tot la Lugoj, în 3 martie 1982. I.D. Suciu a rămas în conștiința urmașilor drept unul dintre cei mai importanți istorici ro­mâni care au cercetat neobosit istoria Banatului, a­du­când la lumină aspecte interesante și inedite ale acesteia.

Liceul l-a făcut la ”Bre­di­ceanu”, apoi a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității din București, în perioada 1937-1941. Doi ani mai târziu, devine doctor în istorie. E angajat inspector la Comisia Monumentelor Istorice și Direcția Generală a Teatrelor, până în 1947, când urcă treptele ierarhiei profesionale la Institutul de Is­torie, unde devine șef de lucrări. Cariera profesională este întreruptă brusc în anii 50, când este arestat de re­gi­mul de atunci și abia în 1964, anul amnistiei, își va relua activitatea de cercetător științific la Institutul ”Nicolae Iorga”. Printre lucrările sale de referință se numără ”Re­vo­luția de la 1848-1849 în Banat” – București 1968, rod al unei documentări comple­xe și îndelungate, ”Monogra­fia Mitropoliei Banatului”, cu prefață a Mitropolitului Ni­colae (Editura Mitropoliei Banatului, 1977), ”Catedrala Mitropolitană a Banatului” (vo­lum colectiv, Timișoara, 1979), ”Unitatea poporului ro­mân – contribuții istorice bă­nățene” (Editura ”Facla” Ti­mișoara, 1980) și o mono­gra­fie – ”Comuna Alioș, din punct de vedere istoric, biologic și cultural”, publicată în 1940, la Editura Societății de Mâine din București. Desigur, merită evidențiată în mod special cartea dedicată literaturii bănățene, ”Litera­tura bănățeană de la început până la Unire 1582 – 1918”.

Mărturii din imediata apropiere a familiei Suciu din Sărăzani

Familia istoricului își are rădăcinile la Sărăzani. Părinții istoricului, Ofelia Suciu (1882 – 1921) și învățătorul Dimitrie Suciu (1877 – 1928) au locuit în așezarea bănățeană. Amin­tiri inedite despre familia lui I.D. Suciu are lugojeanul Pe­tru Nicolae Farcaș, nepot al primarului Simion P. Farcaș din Sărăzaniul acelor ani. Farcaș este de părere că istoricul s-a născut la Sărăzani.
El a folosit amintirile bunicii sale Iulia, care a fost o a­pro­pia­tă a familiei istoricului. Da­tele puse la dispoziţie sunt inedite şi foarte interesante: ”familia învățătorului Suciu a locuit în comuna Sărăzani, azi, sat aparținător comunei Bîrna și se compunea din pa­tru persoane: învățătorul și soția sa, cu cei doi băieți – Pera și ”Puiulețul”, adică viitorul istoric I.D. Învățătorul Suciu era prieten cu bunicul, Farcaș Simion, care era primarul comunei, iar învă­ță­toa­rea era foarte iubită în casa noastră și buna (Iulia Far­caș, 1898-1982) era foarte bucuroasă de prietenia ei. Despre învățătorul Suciu, buna Iulia spunea: ”fain das­căl era, numa’ cu patimă!”. Soția acestuia, mama istoricului, era o femeie foarte fru­moa­să și bună la suflet. La câțiva ani de când familia s-a stabilit la Sărăzani, soarta nemiloasă avea să fie foarte crudă. A murit băiatul cel ma­re, Pera, iar la scurt timp, de durere și ”inimă rea”, s-a stins din viață și învățătoarea. Aceasta avea să fie în­mor­mântată în cimitirul din Să­ră­zani, alături de morții fami­liei Turcan, cum suntem cunoscuți în sat”.

”Puiuleţul” rămâne singur pe lume

Dar drama familiei nu s-a oprit aici: ”suferința în­vă­ță­to­rului a devenit tot mai grea, iar pentru treburile gos­po­dă­riei a angajat o femeie din sat, dintr-o familie de peste drum de noi (Avram), care fiind puțin șchioapă de un picior, i se zicea ”Șchiopița”. Durerea învățătorului după ființele pierdute îl aduc în pragul demenței. În toiul nop­ții, cuprins de disperare, zbie­ra și striga de durere. Nu a trecut mult timp și și-a pus ca­păt zilelor: ”s-a pus sub tren, să-l taie”.

”Puiulețul” avea vreo cinci anișori când a rămas singur pe lume. ”De el se va ocupa ”Șchiopița”, care îl va lua la Lugoj și apoi îi va conduce pașii în viață. Despre copil, buna își amintește: făcea comegii p’aici. Era înăltuț pentru vârsta lui și tare deștept”, continuă Farcaș povestea familiei lui I. D. Suciu.

Căutarea obârşiei şi marea neîmplinire a vieţii

O mare neîmplinire a vieţii istoricului I.D. Suciu este legată de căutarea obârşiei sale. ”La începutul anului 1982, întâmplător, aflând că sunt din Sărăzani, profesorul Gheorghe Luchescu, m-a informat că istoricul I.D. Suciu s-a aflat în zona Lugojului şi a mers chiar în satul meu, pentru a identifica la cimitir locul de veci al mamei sale. Căutarea mormântului mamei sale presupune că ”Şchiopiţa” l-a înfiat şi crescut ca pe propriul fiu. Probabil că, înainte de moarte, i s-a destăinuit, mo­tiv care l-a determinat pe I.D. Suciu să-şi caute obâr­şia şi, ironia soartei, să moară cu această neîmplinire. Dacă această căutare ar fi fost făcută în 1980, bunicul meui, care a murit în Săptămâna Luminată şi a oficiat până la moarte în biserică, fiind şi cân­tăreţ, având o memorie foarte bună, ar fi putut să cla­rifice cu exactitate bio­grafia familiei Suciu”, mai spu­ne lugojeanul Petru Nicolae Farcaș.

Prin aceste memorii, aşternute pe hârtie la 21 mai 2001 şi păstrate până azi, Petru Nicolae Farcaş aduce lumină într-o biografie destul de puţin cunoscută. Interlocutorul nostru este de părere că I.D. Suciu ar merita cu prisosinţă titlul de Cetăţean de Onoare al Lugojului. Do­cu­mente descoperite de Suciu şi legate de Marea Unire, pre­cum formularele de Cre­den­ţionale ale locuitorilor Ba­natului, inclusiv ale celor din cercurile Lugojului şi Fă­getului, care erau de fapt man­date de reprezentare la Ma­rea Adunare de la Alba Iu­lia de acum un secol, sunt nepreţuite. Importanţa studiilor sale trebuie subliniată şi recompensată cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

Recunoştinţă în anul Centenarului Marii Uniri

Este adevărat, la Lugoj există o stradă care poartă numele istoricului bănățean. Strada Ioan Dimitrie Suciu este situată între Cantemir și Aurel Vlaicu, în apropierea Centurii ocolitoare a Lugojului. Din păcate, mormântul său din Cimitirul Ortodox este invadat de bălării, Suciu neavând aparținători. Poate Primăria va lua inițiativa și va curăța mormântul, situat în apro­pie­rea obeliscului cu vultur în­chinat eroilor din Primul Răz­boi Mondial. Și poate, chiar mai mult, să îi atribuie titlul meritat, după părerea noastră, de Cetățean de Onoa­re al Lugojului. Cât despre Să­răzani, Petru Nicolae Far­caș speră să găsească ”mij­loa­cele necesare pentru sfin­ți­rea unei cruci comemorative, cu gândul la acest om deo­sebit care a murit neîmplinit”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE