Ultima oră

Statuile nefericite ale Lugojului: gimnasta cu şapcă, handbalistul şchiop şi generalul fărbuit

MondialÎn acest serial am vorbit cu admirație sau cu un surâs iro­nic despre pățaniile lugojenilor, mai vechi sau mai noi, am evocat oameni de toată isprava, fapte și întâmplări din Lugojul de odinioară.

Din păcate, oricât ar lucra în noi nostalgia, nu toa­te lucrurile pe care le e­vo­căm au fost tocmai roz.

În ediția de astăzi vom vorbi despre monumentele nevrednice de laudă ale Lugojului, de la ”creaturile” abandonate pe malul Timișului, până la statuile lipsite de valoare (și tra­ta­te ca atare) ale voleibalistei și ale handbalistului.

Fata cu mingea, sau cum să-ți bați joc de o statuie fără soclu

Statuia sportivei cu mingea a fost ridicată la mijlocul anilor 80 în fața Sălii Sporturilor ”Vii­torul” (actualmente ”Ioan Kunst Ghermănescu”), pentru a celebra intrarea echipei Lugojului în lumea bună a voleiului feminin din România. Biata gimnastă (sau voleibalistă) a avut însă o soartă amară încă de la inaugurare.

Cum artistul a uitat să o prevadă cu un soclu, ea a fost vandalizată de nenumărate ori. La un moment dat, acum câțiva ani, un “admirator” a îmbrăcat-o în hârtie igienică, punându-i pe cap şi o şepcuţă galbenă. Dincolo de starea de degradare și de ”restaurările” care au constat în… aplicarea unui strat de vop­sea albă, statuia respectivă a fost plasată pe un teren pri­vat, retrocedat de Primăria Lu­goj, fapt care a necesitat mu­tarea ei.

Cum creația res­pec­tivă nu face cea mai bună imagine voleiului feminin lugojean, care are unul dintre cele mai bune cluburi din Divizia A și are la activ două titluri de vicecampioane balca­ni­ce, credem că un alt monument, mai reprezentativ și mai inspirat, ar trebui să îi ia locul.

Statuia handbalistului rămas fără un picior

Dacă statuia din fața Sălii Sporturilor ”Viitorul” a celebrat intrarea CSM Lugoj în Divizia B (turneul de calificare din 1 – 5 mai 1985 s-a des­fă­șu­rat chiar la Lugoj, în sala recent inaugurată), o altă statuie dedicată sportului a ajuns literalmente la… lada de gu­noi. Statuia handbalistului, am­plasată în fața fostei Baze Ștrand, avea o triplă sem­ni­fi­caţie.

Ea simboliza despărţirea handbalului lugojean de vechiul joc în 11 şi trecerea la handbalul în şapte, dar şi per­for­man­ţa echipei ”Timişul” Lugoj, care a jucat două sezoane în Divizia A (1965-66 şi 1968-69), perioadă în care handbalul românesc se afla în elita mon­dială şi olimpică. Iniţiativa ridicării acelei statui a aparţinut lui Johann Wibiral, şef al bi­rou­lui desfacere-apro­vi­zio­nare al întreprinderii de industrie locală din Lugoj (IRIL-ul patrona la început echipa).

Statuia a mai avut un rol, acela de a sublinia contribuţia lui Valeriu Anghel, fost director al IRIL, la ridicarea handbalului lugojean. Ea a fost turnată în fontă la Turnătoria din Lugoj, fiind realizată de maistrul Ioan Kozi de la IRIL. Deși se intenționa ca aceasta să fie păstrată ca simbol al noii Baze Ștrand, nesfârșitele amânări ale punerii în funcțiune a obiectivului au dus la neglijarea statuii, care între timp, lăsată neprotejată în condiții de șantier, s-a spart. Desigur, nu vorbim despre o calitate artistică deosebită a monumentului, dar este vorba despre un simbol al unui moment de vârf al sportului lugojean.

”Creaturile” de pe malul Timișului și ”piatra” din parc

Cele 12 sculpturi lăsate moș­te­nire orașului sau abandonate, dacă vreți, pe malul Timișului, de către artiști necunoscuți din București sunt prilej de glume, bancuri și porecle dintre cele mai haioase printre lugojeni. În mod normal, aceste ”monumente” nici nu ar a­vea ce căuta într-un oraș cultural ca Lugojul. Sculptorul La­dislau Pokker, fost preşe­din­te al Uniunii Artiştilor Plastici din Lugoj, se exprima categoric: ”Sculpturile nu re­pre­zin­tă valoare artistică, iar unele dintre ele sunt chiar la limita bunului simţ. Prin anii 80, niște studenţi de la Facultatea de Arte de la Bucureşti au fă­cut aici practica de dăltuire. Cu alte cuvinte, au învăţat să dea cu dalta în piatră! La Bu­c­ureşti, pentru aceste lucrări se folosesc sculpturi abia schiţate, care se transmit din an în an, adică ce a făcut unul, şterge altul, pentru a învăţa”.

Culmea este că studenții bucureșteni participau la o tabără de creație spon­so­ri­zată… pe banii partidului, pe vremea primăriței Basica! Mai mult, spun gurile rele, tinerii artiști din Capitală au ”scanat” Lugojul și au reperat rapid Hanul Ana Lugojana, pe care l-au transformat în cartier general al distracțiilor. Chefurile au încetat cu prilejul unei vizite a tovarășilor de la partid, care le-au atras atenția că se apropie finalul taberei și pietrele au rămas tot neatinse de geniul creator incipient al studenților. Așa că ”operele de artă” de pe malul Timișului sunt rodul unui hei-rup artistic de o săptămână, realizat de ti­neri neexperimentați, cu sti­mu­lente etilice și îndemnuri pe linie de partid.

Nu știm ce ar mai fi de adăugat la cele spuse cu ceva timp în urmă de maestrul Pokker, dar aceste așa zise sculpturi folosite pe post de material didactic au rămas pe malul Timişului. Ne-am procopsit cu ele, până în ziua de azi!

Denumită pe nedrept ”piatra lui Oravițan”, sculptura care străjuia până de curând Parcul Poștei este o operă care nu a aparținut cunoscutului artist plastic lugojean, ci a fost donată orașului de către acesta. În urma dezacordului intens mediatizat apărut între Consiliul local și maestrul Silviu Oravițan Crețu, acesta din urmă a retras darul făcut urbei, l-a luat cu macaraua, l-a urcat în camion și l-a transportat la Timișoara! Fără a intra în culisele afacerii și fără a dori vreo polemică inutilă, trebuie să recunoaștem că plecarea unei statui din Lugoj este o premieră absolută, care va rămâne ca atare în analele orașului.

Bustul generalului Ion Drăgălina, fărbuit… cu negru, pentru conservare

După cum se știe, Lugojul are trei monumente dedicate Războiului de Reîntregire. Acum, în anul Centenarului Marii Uniri, merită amintite și onorate. Primul este Monumentul Unirii (cunoscut de lugojeni drept ”Soldatul cu pușca”). Operă a celebrului sculp­tor Radu Moga, care a realizat și cele trei busturi de pe Splaiul Coriolan Bre­di­cea­nu (ale lui Brediceanu, Vidu și Grozăvescu), ”Soldatul cu pușca” a fost inaugurat la 9 mai 1935, în prezența a peste 15.000 de locuitori ai județului Severin, pe atunci cu capitala la Lugoj. Al doilea este Monumentul Eroului Necunoscut din Cimitirul Eroilor de pe Drumul Făgetului.

Soldatul ne­cunoscut simbolizează jertfa armatelor române din vara anului 1917, în bătăliile de la Mă­răşti, Mărăşeşti, Oituz şi Ca­şin. Al treilea este bustul generalului Ion Drăgălina, ridicat în 1929, în plină criză eco­no­mică, de sculptorul Spiridon Vrânceanu. În 1929, colonelul Apostolescu, preşedintele comitetului de iniţiativă pentru ri­dicarea monumentului, anun­ţa că la Banca Creditul Bă­nă­ţean erau deja strânşi 100.000 de lei pentru acest monument, din strădaniile “lugojenilor fă­ră osebire de rasă ori cre­din­ţă”. Monumentul a fost inaugurat la 28 iunie 1931, după ce Primăria a mai “plusat” la suma finală cu încă 5.000 de lei, pentru a-i scuti pe lugojeni de alte sacrificii financiare în plină criză.

Bustul este situat vizavi de sediul Episcopei Greco-Catolice. A supravieţuit timpu­lui, dar o idee cu totul ne­fe­ri­cită de conservare a statuii a urâțit-o și i-a scăzut mult din valoarea artistică. Statuia a fost pur și simplu acoperită cu… vopsea neagră. Ne între­bam mai demult ce reacţie ar avea azi arhiereul Ioan Boroş, istoricul Lugojului şi pr­e­şe­din­te al comisiei judeţene pentru monumente în anii ‘30, dacă ar vedea aşa o „minune”? Cre­dem că măcar situația bustului lui Dragalina ar putea fi reconsiderată în anul de grație 2018, la Centenarul Marii Uniri! Asta ca să nu mai vorbim despre statuia unui simbol al orașului – Ana Lugojana, al cărei soclu kitsch (cu figurine de dansatori populari vopsite aproximativ și decupate din tablă) contrastează puternic cu statuia de deasupra!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


CLOSE
CLOSE