Ultima oră

Stăpânul arenei: Titi Grasu, fotbalistul handbalist, campion la tenis de câmp

MondialA fost odată ca niciodată… când echipa de handbal a Lugojului juca, de la egal la egal, cu campioana lumii. Pa­re incredibil, dar nu este o poveste. În mai 1984, la a­re­na de la Ștrand, handbaliştii lugojeni au întâlnit campioana mondială a anului 1982, e­chi­pa Uniunii Sovietice.

Po­vestea acestui meci memorabil și multe alte amintiri pline de savoare le-am aflat de la Titi Grasu, singurul po­lisportiv al orașului.
A fi cu adevărat po­li­spor­tiv este o raritate în zilele noas­tre. Ideea că poţi face mai multe sporturi simultan, poate părea unora stranie. Şi totuşi, Titi Grasu a reuşit să practice la nivel de per­for­man­ţă patru sporturi: fotbal, handbal, tenis de câmp şi tenis de masă.

”Omul promovărilor”

Ca fotbalist, a jucat la ”Vulturii” Lugoj în Divizia C, între anii 1980-1986, la ”Constructorul” Lugoj o jumătate de an, apoi la echipele din Jabăr şi Boldur. Ca handba­list, a reuşit o primă promovare cu Dacia Piteşti în sezonul 1979-80 şi o a doua cu Metalul IURT Lugoj în 1982, ambele în Divizia B. A jucat în ”B” la Metalul IURT în perioada 1982-1988, apoi a avut un come back în­tre anii 2004-2010 la ”Ti­mi­şul” Găvojdia, echipă con­stituită exclusiv din lugojeni şi antrenată de profesorul Doru Pavel. Deşi campioni interjudeţeni pe Timiş, Caraş şi Arad, cei de la ”Timişul” nu au făcut pasul firesc al pro­mo­vării în B, din lipsă de fonduri.

Prin intervenţiile sale pro­videnţiale, atât la handbal (ca portar) cât şi la fotbal (ca atacant), a fost numit o­mul promovărilor. Acelaşi lu­cru l-a făcut şi din postura de membru al staff-ului teh­nic. Tot la handbal, ca vi­ce­preşedinte al secţiei, a reuşit istorica promovare în Divizia A cu Poli Metalul IURT Lugoj, după un turneu de infarct desfăşurat la Bistriţa (două egaluri cu CS Oradea şi Arctic Găeşti, încununate de o victorie cu Poli Iaşi, în ultimul meci) ”A fost o aventură de cinci zile, continuată cu doi ani de show-uri de neuitat, alături de marile forţe handbalistice ale ţării în Divizia A, în 1993-95”, spune Titi Grasu.

Simultan cu fotbalul şi hand­balul, el a mai avut două sporturi de suflet: tenisul de câmp şi cel de masă. La tenis de câmp, a fost campion al judeţul Argeş în 1980 şi campion al municipiului Lugoj timp de două decenii, începând din 1983. La tenis de masă, în 1983, a luat locul III naţional la ”Daciada”, competiţia rezervată amatorilor din întreaga ţară.

Tricoul de handbalist, schimbat la pauză, cu cel de fotbalist!

Uneori, portarul de la handbal se transforma imediat în ata­cant de fotbal, chiar fără pau­za de duș. Avantajul? În­călzirea era deja făcută. ”Am avut meci în divizia B cu Petroșaniul. Eu fiind portar la handbal, am câștigat acel meci în urma prestației mele. Trebuie să spun că am fost în formă. După ce s-a terminat handbalul de divizia B, la ora 11.30, nici măcar n-am mai trecut pe la duș. Am schimbat echipamentul, mi-am luat ghetele și am intrat în meci decisiv cu Severinul, la fotbal, în divizia C! În mi­nu­tul 83, am marcat golul care a tranșat meciul, dar și rămânerea noastră în divizie. Îmi amintesc că am prins o foarfecă de zile mari, din careu. A fost nebunie, toată lu­mea a tăbărât pe mine! În interval de trei ore, am câș­tigat un meci de handbal și unul de fotbal”, își amintește Titi Grasu. Tot în 1983, Titi a mai jucat un ”cuplaj” fotbalistic – handbalistic. Di­mi­neața, ca fotbalist, a fost în teren la Oravița, apoi pă­rin­ții l-au dus cu mașina la A­rad, unde, de la ora 17, po­lisportivul a îmbrăcat tricoul de handbalist.

Pe vremea când Lugojul juca de la egal la egal cu campioana lumii la handbal

Cariera de polisportiv a lui Titi Grasu a fost încununată de meciul contra Uniunii Sovietice, campioana mondială en titre a anului 1982. Echipa era binecunoscută la noi. Majoritatea lugojenilor ur­mă­ri­se­ră la televiziunea iugoslavă finala dramatică unde ”pla­vii”, conduşi în teren de celebrul Krivokapici, fuseseră învinşi. Evident, toată lumea ţinuse cu sârbii. Şi iată că a­cum, echipa URSS, în com­ponenţă completă, a ieşit din ecranul televizorului şi a ajuns, în carne şi oase, pe arena ”Timişul” de la Ştrand!

Povesteşte Titi Grasu: ”Campionii mondiali au venit la Lugoj în formaţie completă. La Timişoara se disputa Trofeul Carpaţi, foarte puternic pe atunci, între naţionalele României, Iugoslaviei, R.D. Germane şi URSS. Aceasta din urmă câşigase în RFG titlul mondial, singurul din istoria lor. În ziua de pauză a turneului, s-a decis să se facă o acţiune de popularizare a handbalului în… judeţul Timiş! Ne venea să râdem, că la noi handbalul era nr. 1 încă din anii 30, când toată na­ţionala olimpică a Ro­mâ­niei era compusă din bă­nă­ţeni. În fine, au ales Lugojul, noi fiind cea mai titrată echipă din judeţ, după Poli. URSS a venit aici în formulă com­pletă, în frunte cu antrenorul Anatoli Evtușenko. Deşi ziceam că sunt ”ruşi”, vedetele echipei erau georgianul A­lexander Anpilogov şi Ser­ghei Kuşniriuc, care era u­crainean. Primul juca inter stânga, iar al doilea, inter dreapta”.

Apariţia campionilor mondiali pe arena din Ştrand a fost intimidantă. Toţi erau înalţi de doi metri, masivi, în tricouri roşii, cu inscripţia CCCP. Se ştia că la Trofeul Carpaţi nu făcuseră diferenţa între meciurile amicale şi cele oficiale, aşa că lugojenii se aşteptau să o ia rău de tot pe ”coajă”.

Aflat în teren, Titi Grasu confirmă: ”au jucat la angajament, n-au lăsat-o mai moale, erau ultradisciplinaţi, chiar au vrut să facă o de­mon­straţie de handbal”.
După un început timid, lugojenii au reuşit un meci electrizant, înscriind nouă goluri în poarta campionilor mondiali! Meciul s-a terminat cu un onorabil 13-9. Aplau­ze­le cele mai mullte le-au cules regretatul Marius Grasu, care a marcat trei goluri plutind peste apărarea ad­ver­să, dar şi portarul Titi Grasu, care a reuşit să apere trei mingi năprasnice.

La meciul cu acea ”na­ţio­nală a munţilor”, echipa Lu­gojului îi avea în com­po­nen­ţă, printre alţii, pe Titi Gra­su, Ştefan Urkom şi Virgil Popa, portari; Adi Păsulă, Marius Grasu şi Osi Dippert (interi stânga), Ştefan Io­vă­nes­cu şi Nelu Godeanu (interi dreapta), Pişta Szigeti (ex­tre­mă dreapta), Ricki Pangert şi Nelu Boncilă – pivoţi. An­trenori erau Iosif Sauer, fostul mare handbalist de Divizia A și Kristoff Gerhardt.

Făceam de plăcere sport de performanță

Să practici patru sporturi la nivel de performanță, nu era puțin lucru, dar Titi Grasu spune că dăruirea lui pentru sport era dezinteresată.

”Eu sunt, la bază, inginer auto și lucram la armată, la serviciul auto. Sportivii îmi spuneau, în glumă, Colonelul. Aveam meseria mea. Singura excep­ție era că mă scoteau de la lucru pentru antrenamente și asta dintr-un singur motiv, pentru că jucam în echipa orașului, și la fotbal și la handbal. Efectiv, din plăcere o făceam! Și nu era de glumă. Când am promovat la handbal, în B, am avut trei baraje! În no­iembrie 81, am jucat la Ti­mișoara cu Sânnicolau Mare, am câștigat ambele me­ciuri. În martie ’82, am avut alt baraj la Petroșani cu campioana județului Vâlcea, pe care am zdrobit-o. În mai ’82, am jucat în decisiv cu Oradea, Cluj și a doua echipă a Craiovei. Cu Clujul îmi amintesc că scorul la pauză era 13-0! Cu toată modestia, asta arată și cum am apărat eu. Ne-am întors cu autobuzul, că nu aveam autocar, iar lugojenii ne-au întâmpinat încă de pe drumul Făgetului, am făcut o aniversare fru­moa­să la Dacia. Lumea trăia sportul pe vremea aceea”, spune Grasu.

Pe lângă cele știute, au fost și performanțe notabile, dar despre care nu a știut nimeni. Ca antrenor și jucător de handbal, Titi Grasu a îmbrăcat de trei ori tricoul de campion național la nivel de Spartachiadă a Armatei, în anii 1984, 1986 și 1988. Competiția reunea echipele celor patru armate terestre de atunci, plus cele ale comandamentelor grănicerilor, aviației și marinei.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

2 Comentarii on Stăpânul arenei: Titi Grasu, fotbalistul handbalist, campion la tenis de câmp

  1. L-am cunoscut , am facut armata la U.M. 01428 ,UN OM DE MILIOANE

  2. Bravo Titi.Nu este nici o minciună,am plecat de la meciul de handbal din ștrand la stadion la fotbal de multe ori.Sportiv adevărat.

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


CLOSE
CLOSE