Ultima oră

Sportul școlar, pus pe pauză?

MondialO scurtă plimbare prin orice oraș al țării, la orele amiezii, când elevii pără­sesc sălile de cursuri, ne dez­văluie o imagine tris­tă. Aduși de spate, cu pri­virea țintă la ecranul te­lefonului mobil, adesea împovărați de multe kilograme în plus, copiii noștri merg spre casă. Bine, e mult spus ”merg”. De regulă, pă­rin­ții grijulii îi așteaptă în parcarea școlii.

Într-o lume ideală, edu­cația fizică ar merge mână în mână cu primii pași pe care îi face un copil în viață. La noi, lucrurile stau puțin diferit. Apă­sați de complexul copi­lă­riei comuniste, pă­rin­ții zilelor noastre le-ar oferi totul copiilor lor. Le cumpără zeci de jucării, haine la modă și desigur, ultimele apariții în materie de gadgeturi.

Se com­­portă adesea de par­că micuții lor ar fi de por­țelan și adresează priviri încruntate profesorilor de educație fizică ce în­drăz­nesc să îi facă pe elevi să transpire ceva mai mult în timpul orelor.

Noua generație crește cu o aversiune față de miș­care sau, în cel mai fericit caz, o atitudine in­diferentă. Sportul de per­formanță devine un do­­meniu peste care se aș­terne praful. Sportul șco­lar, un fel de Cenușăreasă a disciplinelor predate în instituțiile de învățământ din România. De când nu mai este materie de bacalaureat, frecvența ore­lor de educație fizică e tot mai redusă, iar programa a rămas învechită și gre­oa­ie.

Terenurile de sport sunt de cele mai multe ori ul­timele pe lista de in­ves­tiții, iar în unele școli din mediul rural lipsesc cu desăvârșire. Profesorii sunt nevoiți să își țină ora în sala de clasă, în timp ce elevii stau plictisiți în fața manualului de e­du­ca­ție fizică și sport. Ti­mo­rați, aceștia își petrec pauzele în bancă. Nu mai știu să socializele. Privați de bucuria de a face sport la școală, copiii dezvoltă mai greu aptitudini precum fair-play-ul, integrarea în comunitate, res­­pectul față de profesori și toleranța față de colegi, fiind deseori do­mi­nați întreaga perioadă a ado­les­cenței de com­ple­xe pri­vind aspectul fizic.

Suntem pe locul al doil­ea în Europa la obezi­tatea infantilă. În România, un copil din doi este supraponderal. Ne mai facem bine?

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE