Ultima oră

Sonorul pentru sârbi şi coada pentru “Telecolor”

În vechea lume a meseriaşilor de odinioară, se spunea cu respect: “meseria, brăţară de aur”! Desigur, breslaşii lugojeni aveau dreptatea lor – dar, dincolo de voinţa oamenilor, cursul istoriei a fost influenţat decisiv de evoluţia tehnicii. Revoluţia industrială a ridicat, dar a şi coborât, dramatic, destine.

Lucru vala­bil şi azi: informatizarea, ro­botizarea şi imprimanta 3D vor spulbera multe din joburile “sigure” ale prezentului.

Deşi ritmul schimbărilor era mai lent, lucrurile stăteau la fel şi în trecut. Aşa cum scriam mai demult în “Re­deş­teptarea”, sub asaltul industrial, multe meserii ale Lugojului antebelic şi interbelic au dispărut. Rând pe rând s-au dus frânghierii, fărbarii, căbănicerii şi şălarii, apoi a venit rândul potcova­rilor.

Croitorii şi pantofarii s-au împuţinat şi ei. Meş­te­şuguri care păreau în pas cu vremurile au început să moară, încet-încet, odată cu avansul tehnologic de care nici regimul comunist n-a pu­tut să se izoleze, ne­în­ţe­legând că trăim într-o lume interdependentă, într-un “sat” din ce în ce mai globalizat.

Îmi amintesc cu drag de domnul Vasile Grosu, ultimul care mai ştia să repare o maşină de scris, sau de Constantin Neculai, fost ofiţer tehnic de tancuri şi auto în Garnizoana Lugoj, meşterul vechilor ceasuri cu mecanisme complicate.

Povestea reparatorilor de televizoare este una aparte. O meserie foarte cerută la un moment dat, în pas cu tehnica vremii, îşi trăieşte şi ea ultimele clipe.
Adrian Vasile Ciurescu este omul care a ”prins” întreaga istorie a televizoarelor clasice la Lugoj. Este primul şi a fost şi ultimul angajat din oraş al Întreprinderii de stat ”Electronica” din Bu­cu­reşti. A început activitatea în 1971 şi a plecat la pensie trei decenii mai târziu, în a­nul 2000.

”Fascinaţia pentru televizoare am prins-o de la profesorul Octavian Larionescu. La o lecţie, a vrut să ne arate semnalul tensiunii pe osciloscop. Cum şcoala era slab dotată, ne-a dus la dl. Bala­tescu senior, tatăl lui Mircea Balatescu, care era în branşă. Acolo am văzut osciloscopul, dar şi prima imagine TV din viaţa mea. Familia Balatescu avea un TV Rubin 102, sovietic, unul din primele televizoare din Lugoj”, îşi a­min­teşte dl. Ciurescu, care în 1967 şi-a luat primul TV, un Stasfurt fabricat în R.D. Germană.

A fost primul şi ultimul angajat al ”Electronica” – Bucureşti pentru Lugoj

”Am fost angajat al Uzinei Electronica din 1971 până în 2000 şi pot spune că am prins atât perioada de glorie, cât şi cea de decădere a televiziunii clasice. În prima fază, la Lugoj am lucrat doar în reţeaua comercială, la ma­ga­­zinul Electrice, la depo­zitele OCL şi la Cooperaţia de Consum Flamura. Depo­zitele erau pe Oloşagului. Aveam închiriat un camion IRTA care aducea televizoa­rele uneori direct de la gară, pentru că erau descărcate foarte neglijent din vagoane, veneau şi cu ecranele sparte”, îşi a­min­teşte Ciurescu. La înce­putul anilor 70, cele mai apreciate televizoare se numeau ”Dacia” şi ”Miraj”. Argumen­tul principal: erau cele mai mari din comerţ, ambele cu diagonala de 59 cm. ”Interesant este că Dacia era văzut ca fiind de inspiraţie străină, iar Mirajul era considerat un produs mai… românesc. Mirajul şi celelalte din gama lui, cu diagonale mai mici, precum Venus, erau cele mai cumpărate TV ro­mâ­neşti. Deşi Dacia era inspirat după un aparat francez, amândouă erau în realitate produse hibride, care luau câte un etaj de la fiecare şi erau prezentate drept produse originale. Tot atunci, am început să producem cinemascoape într-o fabrică proprie, la Bucureşti”, spune Adrian Ciurescu.

Un televizor costa cât salariul pe două luni sau mai mult

Progresul era prezent şi a­tunci. După ”Miraj” a apărut ”O­­pera”, primul TV românesc cu tranzistori. Acesta avea selectorul cu tranzistori, care au înlocuit lămpile din vechiul rotator cu care se schimbau posturile. După o perioadă, televizoarele hibride (cu lămpi şi cu tranzistori), precum ”Saturn” sau ”Electra”, au făcut loc celor cu tran­zistori, precum ”Lux”. Apoi au apărut cele cu circuite integrate. Primul TV cu circuite integrate şi tranzistoare realizat integral de un colectiv de ingineri români a fost ”Diamant”.

”Diamantul şi Dacia erau cele mai scumpe şi se găseau mai rar. Dacia îl luai din co­merţ cu 500 de lei, iar Diamantul era undeva la 3-4.000 de lei. Un salariu obişnuit era la 1.200 – 1.500 lei, pînă la 2.500 lei. Un ecran era 8 – 900 de lei, foarte scump, dar lumea dădea banii când era vorba de TV”, îşi aminteşte Ciurescu.

Sonorul pentru ”sârbi”, cea mai tare afacere

Desigur, cea mai tare afacere a electroniştilor vremii era faimosul sonor la sârbi. Spre deosebire de restul ţării, lugojenii aveau două alternative la TVR (care emitea puţine ore pe zi, multă propagandă). Televiziunea maghiară şi mai ales cea iugoslavă trasmiteau mult sport, fotbal, aveau filme şi programe mult mai atractive. Norma de sunet a televizoarelor româneşti era cea estică, OIRT, comună cu ungurii. Problema era cu televiziunea iugoslavă, care avea norma occidentală, CCIR.
”Lumea se uita la sârbi. Normal, oamenii voiau şi sunet şi imagine, iar noi fă­ceam un montaj care adapta frecvenţa pe norma CCIR. Făceam un ban bun, montajul pentru norma vestică era 270 de lei. Asta cam până prin 1985, când toate televizoarele româneşti se pretau la ambele sisteme”, arată Ciurescu. El adaugă că ”aveam mulţi clienţi pe acea vreme. Eu am fost primul angajat în ’71, al doilea a venit în ’74, iar în ’76 ne-am deschis atelier. Cooperaţia lucra cu cinci-şase oameni şi tot ea dădea ga­ranţiile, care la început erau de 6 luni”.

Un TV color la ”negru” costa cât o treime dintr-un apartament cu patru camere!

Anul 1983 a însemnat apariţia primului TV color românesc, ”Telecolor”, urmat de ”Cromatic” şi ”Elcrom”.
”Românii începuseră să producă Telecolorul după li­cen­ţă franceză. Deşi preţurile erau enorme la salarizarea de atunci, cererea era foarte mare. Întreprinderile făceau liste şi doritorii aşteptau repartiţia ani de zile. Un Cromatic cu diagonala 65 costa 18.000 de lei. La negru era 28.000 şi mai puneai zece kile de carne! Pentru com­pa­raţie, o maşină Dacia era cam 70.000 de lei, iar un a­partament confort II, cu patru camere, 92.000 de lei”, sunt datele uluitoare oferite de Ciurescu.

Neaşteptatul ”boom” de după ’90, apoi declinul

Odată cu deschiderea din 1990, a urmat un neaşteptat ”boom” pentru reparatorii TV. ”Imediat după Revoluţie, ne-au inundat televizoarele aruncate în Occident. Aveau lăzi masive de lemn, le schimbam norma de sunet, le reparam, era mult de lucru.

Philips, Grundig sau Schneider, toate aveau schemele lor, nu foarte simple”, explică Ciurescu. Mai târziu, în comerţul românesc au apărut primele televizoare de calitate, în cutii de plastic, moder­ne, precum NEI, Samsung sau Goldstar.

Televizoarele cu circuite integrate, la care nu aveai practic ce să repari, au însemnat, în fapt, sfârşitul unei meserii, pe care dl. Ciurescu şi alţi lugojeni (precum Balatescu, Ardeleanu sau Varga) au practicat-o cu pasiune.

Lugojul mai are, şi la ora actuală, două ateliere de reparat TV, unde vechile carcase, stivuite una peste alta, trezesc nostalgii celor din branşă.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE