Ultima oră

Şi satele au oameni ai străzii! La Curtea există adăpost de iarnă, dotat cu televizor

Pe mulţi dintre noi, zilele friguroase de iarnă ne găsesc în jurul sobei, alături de o farfurie a­bu­rin­dă, bucurându-ne de confortul că­mi­nului şi deve­nind pasivi la gra­de­le cu minus din termometre. Există to­tuşi o categorie de oameni pentru care sosirea iernii este cel mai crud lucru care li se poate întâmpla, iar, din păcate, pentru unii este chiar fatal.

Oamenii străzii, suflete rătăcite şi refuzate de soar­tă, sunt cei care au nevoie de ajutor şi de un adăpost cald. Cei din comuna Cur­tea au şi ei un asemenea per­sonaj. Ana Duma, sau “Ana Morii”, cum o cunosc majoritatea sătenilor, pribe­geşte de ani de zile prin zo­nă, trăgând după ea un că­rucior “şchiop”, încărcat cu toată averea, de care nu s-ar despărţi în ruptul capului.

Aciuită în anii ’80, de prin părţile Hunedoarei la un copil de-al ei care era cio­ban, bătrâna a bătut cu pasul toate dealurile şi uliţele locului, bolborosind lucruri numai de ea ştiute şi cerşind o bucată de pâine.

Dormea pe unde apuca, sub cerul li­ber sau în vreo casă părăsită până când, angajaţii din Pri­măria Curtea au decis să-i amenajeze un adăpost într-o anexă a instituţiei, pentru a fi siguri că aşa o au sub con­trol şi nu riscă să o găsească îngheţată.

“Eu o ştiu din­tot­deauna aşa, bătea drumurile toată ziua, trăgând de că­ru­ciorul ei şi dormea pe unde apuca. A venit la un copil de al ei care păzea oile la un cio­ban de la noi, dar după câţiva ani s-a prăpădit şi ea de atunci rătăceşte pe unde poate. Ultima dată stătea  într-o colibă părăsită de pe deal, fără foc, fără mâncare şi tremurând de frig. Face parte din peisajul nostru şi de aceea am hotărât să îi a­me­najăm o cameră în spa­te­le Primăriei unde i-am adus o sobă, îi dăm lemne, are chiar şi televizor iar oa­me­nii din sat îi aduc mâncare şi haine. I-am dat şi ajutorul minim garantat să aibă bani de buzunar. De internat într-o instituţie nu poate fi vorba pentru că ar pleca în se­cun­da următoare, aşa că mai bine o supraveghem şi o în­gri­jim noi, cei din comună. Măcar câte zile o mai avea, să ştie şi ea că are un loc al ei“, ne-a spus  Mircea Gre­cu, primarul din Curtea.

Fiind plecată “cu trea­bă”prin sat, am aşteptat-o pe Ana, ca să-i vedem şi noi garsoniera.

Într-o vreme, s-a întors sprijinită de căruţ să nu alunece. A luat cheia de la gât şi ne-a invitat oa­re­cum mândră înăuntru “in­traţi…aici eu încui şi eu des­cui! “, apoi am lăsat-o că se grăbea să plece din nou, după “Dero”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE