Ultima oră

Și cu asta ce-am făcut? Concluzii rimate post-electorale, etern valabile

Doar o inspirație de moment m-a oprit de la a ”comite” o gafă, fie și pardonabilă: aceea de a comenta sintetic partea televizată a recentei campanii electorale (localele de curând încheiate). Ar fi fost un gest perfect inutil, prin care inerent îi băgăm iar în seamă pe atâția ipochimeni, care își doreau cu fervoare un mandat acolo, cât de mic.

Ce m-a determinat să renunț (lăsând de-o parte obligația primordială a jurnalistului: textele să fie oricum, dar nu plicticoase) la un demers, în fapt, fără miză?

Întâlnirea cu textul unui cuplet și cu versiunea sa radiofonică, datorat inegalabilului Constantin Tănase, omul providențial al revistei românești.

Dacă TVR s-a declarat învinsă în față evidenței, difuzând în seara dinaintea scrutinului pentru a ”n”-a oară ”Scrisoarea pierdută” de I.L. Caragiale în excepționala versiune a lui Liviu Ciulei (spectacol al Teatrului ”Bulandra, care nu te obosește la a oricâta reluare, el oglindind realități autohtone perene, neschimbate de la data scrierii capodoperei ilustrului nenea Iancu), concluziile post-fastum de aceeași mordantă actualitate le trag cupletiștii și Nea Tănase însuși:

”Ne-am trezit din hibernare/Și-am strigat cât am putut:/Sus cutare!Jos cutare!/Și cu asta ce-am făcut?/Am dorit cu mic cu mare/Și-au luptat cum știut/S-avem nouă guvernare/Și cu asta ce-am făcut?/Că mai bine să ne fie/Ne-a crescut salariul brut/Dar trăim în sărăcie/Și cu asta ce-am făcut?/Ia corupția amploare/Cum nicicând nu s-a văzut./Suntem totul la vânzare/Și cu asta ce-am făcut/Traversăm ani grei cu crize/Leul iar a decăzut/Cresc întruna taxe – accize/Și cu asta ce-am făcut?/Pentru-a câștiga o pâine/Mulți o iau de la-nceput/Rătăcesc prin țări străine/Și cu asta ce-am făcut?/Totul este ca-nainte/ De belele n-am trecut/Se trag sforile, se minte/Și cu asta ce-am făcut?/Se urzesc pe-ascuns vendete/Cum nicicând nu s-a văzut/Tara-i plină de vedete,/Şi cu asta ce-am făcut?/Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/E sloganul cunoscut;/Iarăşi am votat ca proştii,/Şi cu asta ce-am făcut?”. Un text din 1939, care te lasă perplex, te uiți în jur, adulmeci nițel ambianța și-ți vine să-ți iei câmpii, când ”vedetele” cu pricina mai au tupeul să ți se adreseze emfatic la televizor. Și culmea, mai fac încă audiență.

*Dintre toate galele ”premium” de la noi, cea de la Cluj, de la ”TIFF” este cea mai puțin protocolară. Chiar și-a 15-a ediție a fost relaxată, în spiritul nițel ludic al lui Mihai Chirilov (selecționer) și calm surâzător al lui Tudor Giurgiu (director).

Nu este niciun fel de dress-code, dovadă că Cristi Puiu (care urăște ceremoniile) a apărut totuși pe scenă într-o cămașă total șifonată pentru a-și ridica trofeul pentru Sierra Nevada. Cam toți cineaștii de prin străinătățuri s-au prezentat defel fițoși în haine de zi, mototolite, cu cravate sui, jachete trendy sau vintage, într-o perfectă armonie fățească de artiști, pentru care altele sunt prioritățile decât ferchezuirea pentru marea gală.

Din 12 filme selectate în finală a câștigat ”Câini” (al lui Bogdan Mirică), recompensat și la Cannes. Au fost acordate distincții de excelență actrițelor Luiza Oros (de la Teatrul Maghiar din Cluj, dar care a convins în numeroase partituri pentru marele ecran) și Carmen Galin, care a revenit emoționată în orașul natal (față de care întreține un veritabil cult), o apariție rarisimă la evenimentele publice din ultimii 15 ani.

Toată lumea fremăta în așteptarea marelui moment al serii: omagierea Sophiei Loren, o legendă vie a cinematografului mondial, iar laudatio-ul a fost rostit liber, însă convingător în palpitul sincerității sale de către manechinul nostru celebru Mădălina Ghenea, cu multe cuceriri masculine la activ, care se descurcă (încă!) foarte bine în limba română și dovedește că are ceva lecturi la bază în afară de revistele glossy.

Ne-au dezamăgit însă: look-ul și vestimentația aleasă. O tânără înaltă, frumoasă și senzuală nu avea nevoie să arate planturos, de la bust la buzele imense, total inestetice, o coafură ”ultra zulufată” și o rochie de matroană romană din filme de epocă plus un machiaj prea strident. Sophia a fost naturală, așa cum ne așteptam, ne-a mărturisit motivul pentru care a ales ca film de proiecție ”Căsătorie în stil italian” (în regia lui Vittorio de Sica și avându-l drept partener pe charismaticul Marcello Mastroiani, o adaptare inspirată a faimoasei comedii sentimentale Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, montată de multe teatre, la noi s-a bucurat de un imens succes la Naționalul bucureștean, în distribuția strălucind Radu Beligan și Marcela Rusu).

O gală TIFF așadar cu un punct culminant, fără intermezzi muzicale, fără confetti de Oscar, fără șampanie pe scenă ca la Uniter (pentru culise nu garantăm!) și cu o durată rezonabilă difuzată la TVR1 în versiune prelucrată cu inserție de momente amuzante din trecut și din prezent, cu o afectuoasă retrospectivă a imaginilor cu starurile care s-au perindat la Cluj, un oraș ospitalier și prietenos.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE