Ultima oră

Şcolile, academiile şi instituțiile superioare uitate ale Lugojului

MondialÎnainte de venirea comunismului şi de ”reformele” din 1948, care au însemnat sfâr­şi­tul vechii Românii capitalis­te interbelice, la Lugoj au func­ţionat o serie de şcoli su­pe­rioare, numite uneori ”institute” sau ”academii”.

Multe dintre ele sunt uitate astăzi, pen­tru că absolvenţii pro­mo­ţii­lor 1948-50 au fost ultimii care au părăsit băncile acestor şcoli lugojene de tradiţie, cu rădăcini în învăţământul din perioada Imperiului Austro – Ungar. Dispariţia acestor şcoli a mai avut o semnificaţie amară pentru Lugoj: pierderea statutului de capitală de judeţ şi implicit, aşa cum am mai scris, de oraş important pe har­ta ţării.

Deşi în perioada a­nilor ‘50 şi până în 1968, Lu­gojul a fost reşedinţă de ra­ion, este evident că în­sem­nătatea sa pe hartă era deja diminută. Ori, aceste şcoli superioare erau tocmai emblema unui centru regional! În alte cazuri, cum ar fi institutul teologic greco catolic, acesta a fost desfiinţat de au­torităţile staliniste odată cu in­terzicerea acestui cult în Ro­mânia.

Şcoala Superioară de Comerţ – vizavi de Palatul Milcovici

”La terminarea – ca premiant – a şcolii generale elementare, cum îi spunea pe atunci, m-am înscris la Şcoala Medie Tehnică Financiară din Lugoj, fostul Liceu Comercial, fosta Şcoala Superioară de Comerţ de pe vechea stradă Malinovschi, unde e şi Palatul Milcovici. Acolo, ca elev, am şi contribuit la construirea a trei noi săli de clasă. După absolvire, în 1955, am început activitatea profesională”, îşi aminteşte ec. Iosif Singer, fostul finanţist şef al Lugojului.

Sediul fostei Şcoli Superioare de Comerţ era vizavi de Palatul Milcovici, acolo unde mai târziu a funcţionat grădiniţa.

Domnul Singer, secretar al Comunităţii Evreieşti din oraşul nostru, este un bun cunoscător al istoriei Lugojului. El ne vorbeşte despre câteva din şcolile superioare ale Lugojului interbelic: ”Vechea Şcoală Superioară de Comerţ a funcţionat pînă în 1924, când România Mare a primit o nouă Constituţie, iar vechile instituţii imperiale au fost reformate. Deşi purta numele de Şcoală Superioară, instituţia de la Lugoj nu putea fi asimilată unei facultăţi. Era un fel de colegiu de rang superior. Mai mare era doar Academia Comercială de la Bucureşti, ulterior s-au înfiin­ţat facultăţile de stat de la Iaşi, Craiova şi, mai târziu, Ti­mişoara”.

Singura facultate interbelică: Şcoala Superioară Administrativă de Notari

Chiar dacă nu erau facultăţi, în epocă, diploma liceală oferea un statut social solid. Un absolvent de liceu în acele vremuri era un ”domn”, care avea toate şansele să urmeze o carieră respectabilă, pentru că nu oricine îşi permitea studiile liceale, iar standardul lor era unul foarte înalt. Adică, se făcea şcoală ”pe bune” şi fără compromisuri!

Şi totuşi, Lugojul a avut echivalentul unei facultăţi în anii intebelici. ”Singura şcoală superioară din Lugoj care a avut statut de învăţământ superior, atestat cu diplomă, a fost Şcoala Superioară Admi­nis­trativă de Notari, care a funcţionat în sediul vechii Pre­fecturi. Sus, la etajul II, avea amenajată şi o sală mare de curs. Era singura facultate din Lugoj, care pregătea notari pentru mai multe judeţe din vestul ţării. Erau urmate studii superioare de drept şi de ştiinţe administrative”, adaugă Singer.

Învăţământul mixt a ”ucis” Şcoala Pedagogică de Fete

O altă instituţie lugojeană dispărută a fost Şcoala Pe­da­gogică de Fete, devenită apoi Liceu Pedagogic şi mai tîrziu Şcoala Medie Pe­da­go­gi­că. În perioada interbelică, aici erau pregătite cadre pentru şcolile de fete, în­vă­ţă­mân­tul fiind pe atunci segregat în şcoli de fete şi şcoli de băieţi. Abia mai tîrziu s-a trecut la învăţământul mixt, care a coexistat o perioadă cu cel separat, până la mijlocul anilor ‘50.

O altă ”academie” interbelică a funcţionat în cadrul Conservatorului lugojean (fosta şcoală populară de Arte) şi pregătea dirijorii de coruri şi fanfare militare din toată ţara. Conservatorul popular de muzică de la Lugoj, înfiinţat în 1929, l-a avut ca director pe Filaret Barbu, şcolit la Viena, şi ca profesori pe maestrul Iosif Willer, Clara Voichiţa Peia (absolventă a Academiei de Muzică din Budapesta), pianista Hedda Kloss (absolventă a Conservatorului din Dresda), George Dipon (absolvent al Conervatiorului clujean, cu studii la Milano) şi violonista Alice Ianovits, şcolită la Scuola Cantorum din Paris.

Povestea miraculoasă a mozaicului Sf. Vasile şi reînvierea învăţământului teologic unit

Pe harta învăţământului lugojean, o figură aparte o face Institutul Greco Catolic. Institutul a fost iaugurat în anul 1912, în impozanta clădire de pe strada Episcop dr. Ioan Bălan, aflată în prelungirea sediului Episcopiei Greco-Catolice. Palatul ”Sfântul Vasile”, renovat în 2012, la 100 de ani de la edificare, este considerat şi azi un reper arhitectural al Lugojului, de valoare istorică. Apreciat drept una din cele mai bune şcoli teologice unite din ţară, institutul de la Lugoj a fost desfiinţat în timpul regimului stalinist în fatidicul an 1948, odată cu întreg cultul greco-catolic din România. Palatul ”Sf. Vasile” a devenit Casa de Copii Şcolari – Fete. La ora actuală, palatul şi-a reluat destinaţia teologică.

O poveste incredibilă are mozaicul cu Sfântul Vasile de pe frontispiciul palatului lu­gojean. La desfiinţarea institutului, lucrătorilor li s-a ordonat să distrugă mozaicul de patrimoniu, operă a pictorului academic Virgil Simonescu. Muncitorilor le-a părut rău să facă aşa ceva şi au acoperit mozaiocul cu o tablă care purta stema Republicii Populare Române. Tabla a rămas acolo, de­co­lo­ra­tă, şi pe timpul când statul şi-a schimbat denumirea în Republica Socialistă România, pentru că nimeni nu a mai considerat necesară o in­tervenţie la aşa mare înălţime. După 1990, când cultul a re­in­trat în legalitate, tabla ru­gi­nită a fost dată la o parte, iar mozaicul Sfântului Vasile cel Mare a ieşit la lumină, cu toate culorile sale vii şi minunate, de parcă ar fi fost fost montat ieri!

Cetatea Universitară Drăgan, piatra de hotar din 1993

Abia în această perspectivă, generaţiile actuale pot înţelege la adevărata dimensiune ini­ţia­tiva profesorului Josif Constantin Drăgan de a relua tradiţia învăţământului universitar la Lugoj.
O idee mai veche a profesorului Josif Constantin Drăgan a fost aceea a în­fii­nţării unui institut de învă­ţă­mânt superior în oraşul natal – Lugoj, însă autorităţile comuniste au împiedicat această iniţitivă. După 1990, când România s-a angajat pe drumul democraţiei, calea spre împlinirea acestui deziderat a fost deschisă.

Piatra de te­melie la Cetatea Universitară Dră­gan a fost pusă la 21 a­prilie 1993. La baza fundaţiei viitoarei clădiri a Universităţii Europene Drăgan a fost îngropat un tub de oţel inoxidabil, conţinând un mesaj semnat de prof. dr. Josif Constan­tin Drăgan, preşedintele Fun­daţiei Europene Drăgan şi a primarului de atunci al Lugojului, Virgil Turcan.

Opera este creaţia arhitectului Radu Radoslav şi inginerului Ioan Berariu, realizată de constructorul inginer Sorin Neagoe. Prof. dr. Josif Constantin Drăgan a spus: ”Astăzi este o zi istorică, prin punerea primei pietre la fundamentul clădirii Cetăţii noi, universitare, a Lugojului, a cărui veche cetate a căzut la 1241. După 750 de ani, facem o cetate nouă. Ieri a fost cetatea de apărare fizică a neamului, azi este cetatea de apărare a spiritului, de contribuţie la ştiinţa universală.”

Universitatea Europeană Drăgan este prima instituţie de învăţământ superior a Lugojului, în adevăratul sens al cuvântului. Este o clădire modernă, cu un impresionant hol de marmură, în suprafaţă de 644 mp. Universitatea mai dispune de patru amfiteatre cu câte 200 de locuri, fiecare având 188 mp, două amfiteatre cu 58 de locuri, fiecare cu 64 mp şi Aula Magna, o sală de dimensiuni respectabile – 450 de locuri şi o suprafaţă de 470 mp. În total, UED dispune de un spaţiu de 1952 mp destinat ca utilitate exclusivă pentru învăţă­mânt şi cercetare.

Colaborarea cu Medicina din Timişoara, o binevenită ”gură de oxigen”

La ora actuală, studenţii se instruiesc la facultatea de drept şi la cea de Ştiinţe Economice, în trecut existînd şi o secţie de Cibernetică, în onoarea pionierului ciberneticii generalizate Ştefan Odobleja care a locuit şi a lucrat o perioadă la Lugoj.

O binevenită ”gură de oxigen” pentru învăţământul superior lugojean a fost cooperarea cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, care a adus la Lugoj cursurile de Asistenţă medicală gene­rală şi Asistenţă de farmacie. Sunt cursuri universitare cu durata de patru, respectiv trei ani, care oferă noi perspective învăţământului superior din Lugoj şi aduc un binevenit val de tinereţe urbei de pe Timiş.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE