Ultima oră

Schimbăm regimul, schimbăm şi adresa din buletin

MondialDe-a lungul vremii, străzile Lugojului au avut denumiri germane, maghiare, româneşti, regaliste, comuniste sau… capitaliste. Evoluţia în timp a unei ţări, a unei regiuni sau unui oraş poate fi descrisă şi prin alte mijloace decât mărturiile istorice. O oglindă fidelă a schimbării stăpânirilor şi mentalităţilor poate fi… denumirea străzilor unui oraş. Istoria unei ţări poate fi scrisă în diferite feluri, în funcţie de personalitatea istoricului (care poate fi şi el mai mult sau mai puţin…sincer) dar şi de „comandamentele” epocii. Ne amintim bine perioada comunistă şi cultul personalităţii lui Ceauşescu, privit ca încununare a întregii istorii a spaţiului carpato-dunărean, în care Decebal, Burebista, Mircea (nu i se mai zicea „cel Bătrân”, că avem deja unul…), Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Cuza Vodă erau simple jaloane care pregăteau intrarea în scenă a „cârmaciului”. În manualele actuale de istorie, Decebal are „buze senzuale”, iar eroi comunişti gen Vasile Roaită sunt înlocuiţi cu alde Andreea Esca sau Ion Cristoiu. La aşa vremuri, aşa personalităţi… Dacă avem în vedere că Lugojul era considerat „civitas” încă de la 1371, iar patalamaua de „oraş liber regesc” a primit-o dela Regina Isabella la 7 mai 1551 (!), odată cu stema şi privilegiile aferente, merită să vedem cum au evoluat lucrurile în ograda noastră… 

Schimbăm străzile, schimbăm şi buletinele! Încă din primăvara anului 1990, noile autorităţi instalate după Revoluţie şi-au propus schimbarea denumirii unor străzi. La 8 iunie 1992, Consilul local al municipiului Lugoj a autorizat şi a hotărât schimbarea numelui a nu mai puţin de 50 de străzi. Luminiţa Wallner Bărbulescu, fosta directoare a Muzeului de Istorie şi Etnografie şi consilier municipal în acea vreme, ne-a declarat că această schimbare s-a dorit a fi o rupere cu trecutul comunist şi o revenire la cinstirea memoriei unor personalităţi importante ale oraşului şi ale istoriei naţionale. Primele vizate au fost străzile cu denumiri legate de fosta ideologie (V. I. Lenin, 23 August, 7 Noiembrie, 6 Martie etc.), dar şi denumiri „impersonale”, precum străzile Micşunelelor, Ghiocelului, Nuferilor. Mai puţină lume ştie că lista impresionantă de schimbări avea şi o motivaţie pragmatică: oricum vechile buletine cu stema fostei Republici Socialiste România trebuiau schimbate, aşa că momentul era bine ales. Valentin Rosada, Daniel Brocea şi Norbert Pongracz, cei trei eroi martiri căzuţi în Revoluţia din decembrie 1989 au dat primele nume schimbate ale unor străzi din Lugoj.

Comuniştii se tăiau reciproc de pe listă. Privind în urmă, se constată patru mari “valuri” de modificări ale numelor străzilor: numele din 1865 (în limba germană) au fost înlocuite cu cele maghiare (la 1891), apoi cu cele în limba română (din 1919-20); venirea comuniştilor la putere a adus în 1948 o adevărată avalanşă de nume la modă (Lenin, Marx, 23 August etc.) şi ele schimbate după Revoluţia din decembrie 1989. Interesantă este şi perioada Ceauşescu, când o serie de nume “staliniste” precum Sovieteleor, Voroşilov, Jdanov, Komsomolului sau Dimitrov au fost îndepărtate discret. Cea mai tare schimbare a fost a generalului sovietic Malinovski, care a primt un buzdugan postum din partea lui Ştefan cel Mare, devenit nume de pasaj (!!) în 1964!

Anişoara Odeanu îl face K.O. pe Karl Marx! Există şi străzi ale căror nume au rezistat remarcabil de-a lungul timpului. De exemplu, strada Bocşei se numeşte aşa din… 1891 (!), singura schimbare fiind denumirea din limba maghiară (Bogsani utca). La fel, Buziasi utca din secolul XIX a devenit Drumul Buziaşului, iar Külso Honorisi ut. devine Drumul Honoriciului. Strada Mărăşeşti şi-a primit actuala denumire după Marea Unire din 1918, înlocuind Erysebet utca, iar strada Griviţa sau Griviţei a fost botezată tot după Marea Unire, în locul Apor utca. La capitolul personalităţi, “campion” este istoricul A. D. Xenopol, devenit nume de stradă din 1920, în locul Rakoczi Ferencz utca.

Treceri în rezervă şi come-back-uri spectaculoase. Unele denumiri de străzi au evoluat sfidând diversele regimuri prin care a trecut Lugojul. De exemplu, numele vajnicului primar Marsovszky (pentru istorici, cel mai bun edil şef al Lugojului) a fost valabil şi pentru austro-ungari, şi pentru români, numele său dăinuind din 1891 până la 1948, când comuniştii au rebotezat strada după numele lui Karl Marx, personalitate care n-are nici în clin nici în mânecă cu Lugojul… Situaţia s-a remediat după 1990, când mai blânda Anişoara Odeanu l-a înlocuit pe duşmanul capitalismului mondial. Există şi cazuri de întoarcere la unele denumiri, cum ar fi numele marelui politolog Aurel C. Popovici, un lugojean precursor al europeismului, autor al faimoasei lucrări “Statele Unite ale Austriei Mari” (Leipzig 1906), tradus la noi în varianta “Statele Unite ale Europei”: Makai Sandor utca devine, în anii ‘20-’30, Strada A. C. Popovici, după care comuniştii o botează Nicolae Pera (?!) până în 1964, când regimul se mai înmoaie şi strada devine una “florală”: Margaretelor. După Revoluţie, A.C. Popovici este repus în drepturi.

Interesant este faptul că liderul comunist Petru Groza a fost cel care a “reabilitat” numele lui Traian Grozăvescu, schimbându-se, în 1957, numele străzii Lalelelor în strada Traian Grozăvescu. În acel an, la trei decenii de la moartea tenorului, pe casa în care acesta a copilărit s-a pus o placă memorială (cu efigia sa în bronz), placă pe care se poate citi şi azi: “În această casă a copilărit tenorul Traian Grosăvescu, care prin glasul său a ridicat faima ţării, cucerind un loc de cinste în rândul cântăreţilor lumii”.

Cine a fost Regina Isabella? Actuala piaţă JC Drăgan (cea cu sediul poliţiei – primăria veche şi Catedrala greco-catolică) s-a numit de-a lungul vremii Isabella Ter, Marktplatz, Piaţa Regina Maria, Piaţa Unirii şi, din 1948, Piaţa Republicii. Ultima schimbare a numelui a fost în 2001. Cât despre prima denumire a pieţei, merită reamintită personalitatea Reginei Isabella a Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., cea care a dat prima stemă a oraşului înălţat la rand de „Civitas Reginalis”. Cercetătorul Heinrich Lay a descoperit textul în limba latină al diplomei heraldice emisă la 7 mai 1551, prin care stema cu lupul alb în centrul coroanei devenea întâia stemă oficială a Lugojului. De schimbări repetate ale numelui a avut parte şi Splaiul Coriolan Brediceanu, care s-a numit pe rând Magazingasse, Eotvos Sor, Splaiul Teatrului, actuala denumire rămânând valabilă din 1964. Tot din 1964 datează şi denumirea străzii V.V. Delamarina, care a fost, pe rând, Brauhausgasse (1865), Facseti utca (1891), str. Făgetului (1920), dr. Gh. Popovici (1930) şi str. Poştei (1948).

Coloman Wallisch da, Vasile Maniu, ba! Ciudat lucru, comuniştii şi capitaliştii s-au pus de acord asupra unor personalităţi politice cu nume care care nu mai spun azi nimănui, nimic. Este cazul lui Coloman Wallisch, un socialist născut la Lugoj ]n secolul XIX, considerat “valabil” de ambele regimuri, în timp ce pe lista de rezerve a rămas Vasile Maniu, istoric şi dramaturg, primul lugojean membru al Academiei Române, secretar al secţiunii istorice a Academiei.

Heinrich Lay, un cercetător documentat. Un reputat istoric al Lugojului este profesorul Heinrich Lay, stabilit în Germania la finele anilor 80 şi devenit între timp Cetăţean de Onoare al oraşului. Profesorul Lay a publicat la Rosenthal, în 1992, o remarcabilă carte, apărută în limba germană sub numele „Von der Arnold’schen Gartengasse bis zur Zorilor Strasse” („De la strada Grădina lui Arnold la strada Zorilor”). Ea a fost reeditată şi în limba română. Este, de fapt, un fel de repertoar al tuturor străzilor Lugojului, de la A la Z, punctat cu descrieri documentate. Apropo de “Grădina lui Arnold”, această denumire o purta la 1865 strada care face legătura între actualele Doja şi Titulescu. În cartea sa, profesorul Lay lămureşte originea unor nume de străzi pe care lugojenii le ştiau aşa dintotdeauna, fără a le cunoaşte originea. De exemplu strada Tunei a fost numită aşa după o familie de vază a oraşului, ai cărei descendenţi şi-au construit acolo casele (str. Caraiman); interesantă este şi reflectarea tradiţiei meşteşugăreşti, a breslelor, în istoria oraşului, prin nume de străzi precum Olari sau Musicantengasse.

De unde vine “Măgeruţa”? Simpatică este povestea străzii numite de lugojeni “Măgeruţa”. Această denumire diminutivă nu vine de la vreo “mărgeluţă”, ci de la… Magyar utca, în varianta adoptată de populaţia românească majoritară. Iată o mostră originală de interculturalitate bănăţeană! Desigur, Măgeruţa nu a fost niciodată nume oficial de stradă, după cum nici Cetatea Veche n-a rămas în istorie prin numele său popular, dar nedemn, care amintea trecătorilor că în capul uliţei se afla un local aglomerat, dar fără dotări sanitare…

Ping-pong cu istoria…  “Lupte grele” s-au dat de-a lungul timpului pentru numele unor străzi, victoria aparţinând vremelnic regaliştilor, staliniştilor, comuniştilor mai vechi ori mai noi şi apoi contemporanilor noştri, „capitaliştii” cei originali, care şi-au impus deocamdată punctul de vedere. De exemplu, strada ce duce din centru la gară s-a numit Konigsgasse, apoi Kiraly utca, str. Regele Ferdinand, apoi s-a sărit în cealaltă extremă (I. V. Stalin !), după care în 1964 s-a căzut la pace cu un nume neutru, strada Gării. “Războiul” a reînceput în 1965 (str. Gheorghe Gheoghiu Dej), partea adversă “contraatacând în 1991, cu Alex. Mocioni. Sărituri dintr-o tabără în cea a inamicului au mai fost şi în trecut, când numele generalului de tristă amintire Bem, care a demolat cu tunul sute de sate şi biserici româneşti, a fost înlocuit cu cel al revoluţionarului paşoptist român Eftimie Murgu. Deocamdată, ping-pong-ul cu istoria s-a oprit aici…

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE