Ultima oră

Şase personaje în căutarea unui…show. Post-scriptum la Eurovision 2016 România

De abia s-au stins acordurile muzicale în Polivalenta de la Baia Mare că au şi început comentariile de fond, de formă, dar cel mai adesea extraestetice şi de procedură.

Trăistariu, pe urmele lui Lucian Viziru, care acum câţiva ani nici nu intrase în finală, depune reclamaţii şi plângeri penale legate de obiectivitatea votului telefonic prin SMS.

În privinţa asta niciodată lucrurile nu au fost lămurite pe deplin. Mai întâi o observaţie generală: organizatorii au anunţat un rating foarte bun pe toate suporturile şi reţelele. Şi atunci cum se face că din populaţia României a votat doar 0,1%?!

Adică 20.000 de eurovizionişti, din care o treime s-au îndreptat către Ovidiu Anton, l-au desemnat câştigător, restul opţiunilor mergând la ceilalţi 5 finalişti. Este o discrepanţă formidabilă între audienţe şi concretizări de decizii. Să fi contat suma în joc, 6 lei pentru un vot telefonic?

Românul e mai zgârcit, se uită, admiră ori contestă, dar nu mai e dispus să dea şi bani pentru distracţie. Vin la rând comentatorii: Dragoş Pătraru, cel care iubeşte TVR ca sarea în ochi, deşi tocmai acolo face rating, o ia prin mărăcini desfinţându-l pe Cornel Ilie (Vunk) pe motiv că habar n-are să vorbească în mod corect limba română. O afirmaţie perfect stupidă şi fără acoperire, trădând răutăţi gratuite. De pe meleaguri însorite ori înnorate, Leonard Miron le ia în tăbarcă pe Ioana Voicu (nu duce o frază la capăt şi se bâlbâie fără haz) şi pe Jo (suspectată de ceva pile la forurile de conducere).

Cea mai bizară ştire, aflată la stadiul de zvon  credibil este că la Stockholm se va petrece altceva pe scenă, va dispărea probabil gladiatorul, se va remania backing vocal-ul şi va rezulta alt show de trei minute. Cam repede au sosit ideile novatoare, cumva peste capul cantautorului pe care-l ştim mai decis în apărarea viziunii sale artistice. Rămâne de văzut şi numărat pe cei şase care vor produce impresie la Stockholm. Deocamdată avem o unică, dar consistentă certitudine: piesa este foarte bună, nu are fisuri, dispune de toate elementele necesare să înslesnească succesul şi este susţinută de un glas ardent şi vibrant. În contextul dat este varianta optimă. Totul este să nu o stricăm prin elucubraţii ridicole scenic.

*Oscarul a trecut atât de rapid că nici nu am avut răgaz să zăbovim, nu asupra palmaresului, ci a megashowului în sine (270 de minute). Pentru a doua oară ca amfitrion după 10 ani, Chris Rock nu a depăşit nici ca audienţă, nici ca monolog comic prestaţia lui Elen de Generees.

Ne-am tot învârtit în cerc în jurul persoanjelor de culoare, omiţând minorităţile native americane, hispanicii ori asiaticii şi ei cu o prezenţă firavă în peliculele galei 2016. Lady Gaga a cântat cu o dăruire fantastică, la limita paroxismului.

Dincolo de stridenţele din trecut ale personajului, vocalitatea sa este cu totul remarcabilă (nu mai departe anul 2015 când a cântat un potpuriu năucitor din Sunetul Muzicii, impresionând-o până la lacrimi pe titulara rolului principal, venerabila actriţă Julie Andrews). S-a scurtat la 45 de secunde cuvântul de mulţumire al vedetelor laureate, aşa că dincolo de banalităţile circumstanţiale nu mai ai ce să adaugi. Doar lui di Caprio i s-a prelungit niţel timpul acordat pentru speech, deoarece se lansase în pledoariile sale ecologice.

Momentul cel mai special al serii, după premiul înmânat legendarului compozitor Enrio Moricone, a fost prezenţa solară a vicepreşedintelui S.U.A., Joe Bidden, care a tras un semnal de alarmă în privinţa sporirii agresivităţii sexuale în campusurile universitare. Situaţia este extrem de gravă dacă s-a apelat al un context festiv (tocmai datorită enormei sale audienţe) pentru a sensibiliza conştiinţe şi a se întări autovigilenţa de care depinde însăşi existenţa individuală într-un univers uman al violenţei.

*Ne aşteaptă alte gale în viitor printre care şi Uniter (mai nou cu ediţii itinerante, cea din acest an va avea loc la Oradea). Criticul teatral Marina Constantinescu (retrasă de ceva vreme din juriile de nominalizări şi premiere) a scris de curând un text incisiv în ”România literară”, în care îşi exprimă pe larg contrarietăţile şi insatisfacţiile corelate cu selecţiile discutabile (erori de apreciere, omisiuni injuste, induceri de nume fără semnificaţie competiţională etc). Dacă am şi început deja cu frământările din breaslă, înainte de consumarea evenimentului gândit ca o sărbătoare a valorilor teatrului românesc este semn că ne lipsesc reperele ferme într-o mare de subiectivism exacerbat. O supărare în plus pentru domnul Ion Caramitru, excedat de discuţiile privind mandatul său de director al Naţionalului bucureştean.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE