Ultima oră

Să cânte trompetele…

Liniştea mormântală a po­li­ti­cii lugojene, semn al im­po­tenţei partidelor pe plan lo­cal, a fost spartă în ul­ti­mele zile de independenţi, por­niţi la drum cu o seamă de idei reformatoare, toate sub spectrul neafilierii poli­ti­ce.

Apariţia lor în prim pla­nul politicii nu pare însă să-i deranjeze pe cei care se află acum în poziţiile mult râvnite, ei, adică inde­pen­den­ţii, reuşind doar să atra­gă atenţia altor pretendenţi la funcţii sau simpatia u­no­ra care se declară sătui de subordonări politice şi nu doar.

De câtă şansă au ne­vo­ie cei care pleacă pe un drum abrupt şi cu gropi (al­te­le decât cele de prin car­tierele mărginaşe), plin de capcane politice, peste care trebuie să treacă singuri? A­dică independenţi până la ca­păt!

De foarte multă, dar vor­ba unuia dintre can­di­daţi: ce să facem, să stăm a­casă? Din păcate sistemul po­litic actual are anticorpi pu­ternici pentru in­de­pen­denţi, dovadă că foarte pu­ţini reuşesc să răzbată în funcţii administrative, în ur­ma unui vor liber con­sim­ţit.

Şi nu doar după o nu­mi­re, care să te aşeze pe un post călduţ, dar după care poţi fi catalogat oricum, dar nu independent. De fapt res­pectivii au o altă ti­tu­la­tu­ră, li se spune tehnocraţi. Pe de altă parte există şi a­ceas­tă întrebare, legată de cât de independenţi sunt cei care se declară astfel, dacă au capacitatea de a rămâne in­subordonaţi şi dacă pre­zen­ţa lor, într-o anumită p­e­ri­oa­dă într-un partid politic, nu a lăsat urme şi cutume de­loc plăcute.

Avem, din pă­cate, suficient de multe exemple în care hoţul strigă hoţii. Iar prea mulţi in­de­pen­denţi la un loc nu face de­cât să netezească drumul ce­lor din partide spre fo­to­lii­le călduţe din adm­i­nis­tra­ţii.

Ceea ce este dezagreabil în toată această poveste este modul în care pare con­ce­pu­tă campania electorală, unde aceleaşi obiceiuri răz­bat peste timp, indiferent dacă vorbim de politicieni versaţi sau independenţi.

Se pune accentul total pe car­tea atacului, demolarea ad­ver­sarului cu lovituri sub centură, arătatul cu degetul, ”scosul” ochilor, capra ve­ci­nului şi altele, în loc de idei, proiecte şi perspective mai bune. Decât să ne la­men­tăm despre cât a furat respectivul, ce case are sau alte lucruri de acest gen, parcă e timpul să demon­străm fiecare dintre noi că sun­tem altfel şi de aceea vrem votul celor din jur.

Dar până la urmă şi cei din jurul nostru asta îşi doresc, pâine şi circ, iar la acest circ contribuie din plin atunci când au posibilitatea, cu pre­cădere în mediul on-line.

Pentru că dezbaterile pu­blice, acolo unde dia­lo­gul dintre alesul local şi a­le­gă­tor este real şi consistent, sau măcar poate fi, stră­lu­cesc prin absenţa revo­lu­ţio­na­rilor de pe internet.

Şi parcă la fel de mare este ab­senţa şi în momentul în care votul trebuie introdus în urnă! Dar până atunci va mai fi suficient de mult timp. Timp care va de­mon­stra dacă din nou vom avea mult zgomot pentru nimic!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE