Ultima oră

Respect de sine, comunitate, voluntariat – cuvinte care n-au ce căuta în „dicţionarul limbii de lemn”

Un grup de tineri din Moldova care au luat la pas ţara, judeţ cu judeţ, a poposit şi la Lugoj. Despre echipa „Zig Zag prin România” şi despre aventura lor care va dura cinci ani, am scris o mică notă în numărul trecut al ediţiei print „Redeşteptarea”.

Sunt zece băieţi şi patru fete cu vârste cuprinse între 20 şi 28 de ani, care descoperă poveşti de succes, locuri reprezentative, monumente, destinaţii turistice despre care nici nu aveam habar, căci toate acestea există cu adevărat (vezi cazul Cascadei Bigăr din Caraş – am băgat-o şi noi în seamă abia după ce în 2013, „The World Geography” o proclama drept cea mai frumoasa cascadă din lume, chit că era la doi paşi, tot timpul, sub ochii noştri). Ce-i motivează pe aceşti tineri?

Dorinţa de a „reda românilor respectul de sine”, dar la modul argumentat, aşezat, nu propagandistic. Pentru ei, cuvântul „comunitate”, devenit apanaj al limbajului de lemn din comunicatele de presă, are alt sens, cel adevărat. La fel ca şi noţiunea de voluntariat, care irită şi contrariază majoritatea românilor, obişnuiţi să întrebe automat „da’ mie ce îmi iasă la faza asta” ?!

Tot în aceste zile, Todd Baron Howerton, un pastor american stabilit la Lugoj de vreun deceniu şi jumătate împreună cu familia, s-a gândit la copiii din clasa a treia mai înceţi la învăţătură şi, împreună cu cadre didactice ale Şcolii nr. 6 „Anişoara Odeanu „, le oferă cursuri gratuite, într-un mediu mai relaxat, pentru a recupera terenul pierdut la română, matematică şi engleză. Aici voluntariatul şi comunitatea nu sunt vorbe goale.

Din anii ’90, fără prea mare tam-tam, călugăriţele catolice din ordinul Sfintei Ioana Antida de Thouret se gândesc şi ele la o comunitate cu adevărat defavorizată: Cartierul „Mondial” – Bocşei.

Pe durata verii, ele organizează tabere tematice pentru copiii din cartier – anul acesta sunt „doar” 80 de participanţi, însă porţile Centrului „Antida” sunt deschise permanent, tot anul, pentru micuţii care n-au calculator ori un duş cu apă caldă acasă.

Cui îi pasă de elevii care „prind” mai greu lecţiile la şcoală, ori de copiii nevoiaşi din Cartierul Mondial? Iată că se găsesc oameni care au scos definitiv cuvintele respect de sine, comunitate, voluntariat, din dicţionarul limbii de lemn.

„Comunitate” este ceva real, nu un termen abstract,rostit pe la simpozioane ori work-shop-uri unde se distribuie pliante colorate, pixuri şi mape lucioase, unde se beau cafele şi cam atât.

Comunitatea există tot timpul anului, nu doar de Paşti sau Crăciun, când dă bine să pui pe masa săracului un colac sau o portocală, când lăcrămăm cu paharul de vin în mână şi ne promitem, vag, să fim mai buni.

Respect de sine, comunitate, voluntariat sunt cuvinte care n-au ce căuta în „dicţionarul limbii de lemn”!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE