Nu poți defini sentimentul pe care ți-l inspiră aniversarea a 60 de ani de existență a Televiziunii Române. Noi, cei din generația medie, spre deosebire de puștii de astăzi am crescut practic odată cu evoluția TVR și ne-am identificat cu programele sale reper și emisiunile-far de la Teleencoclopedia la Telecinemateca.
Am trăit degradarea continuă din anii 80 dar și pâlpâirile de revenire din anii 90 când, cel puțin în materie de divertisment (că tot ”comitem” un post-scriptum de Revelion) încerca să mențină ceva din farmecul inegalabil al emisiunilor de autor de la Bocăneț la Octavian Sava, Lazarov, Dan Mihăiescu și toți ceilalți care știau să creeze atmosferă și să pună strălucit în valoare talentele autentice.
Ce s-a pierdut iremediabil (din varii motive, pe care nu le mai comentăm) este preocuparea de a găsi noi chipuri, noi ”histrioni”, cu virtualități latente, neexplorate și care odată puse în lumină să reconfere termenului de vedetă autenticitatea sensului originar.
Avem filme și actori cu premii la Cannes, Berlin, ori Veneția, chiar dacă ”industria cinematografică autohtonă” rămâne încă o metaforă publicistică, dar nu ne-am străduit să găsim artiști compleți, care știu să simtă și să rostească spiritual replici amuzante, să cânte, să danseze și să vrăjească audiențele.
După generația Bănică senior, Stela și Arșinel nu au mai apărut cupluri de comedie de veritabilă cursă lungă. Octavian Sava a realizat câteva show-uri memorabile cu Emilia Popescu și Ștefan Bănică junior, Anca Sigartău s-a avântat puțin pe acest drum cu un partener devenit regizor, extrem de sporadic am urmărit momente de comedie muzicală cu Crina Matei, Silviu Biriș, Bogdan Stanoevici sau Dorina Chiriac ori Mihai Bisericeanu, ultimul realizând și câteva show-uei memorabile cu Radu Gheorghe, bufonerii instrumentale (vioară și pian) de mare clasă și rafinament. De altminteri unii își mai amintesc ce bijuterie de concert parodic a realizat Radu Gheorghe ”ucenicul vrăjitor” în compania Filarmonicii din Pitești, siderată de talentul său de actor muzician (12 ani de vioară la bază) care în turnee naționale și peste hotare a electrizat asistența. Ce s-a văzut la televizor este o palidă reflectare a acelui show magistral. Nu mai putem sta și invoca doar festiv un trecut de divertisment glorios și în noaptea de revelion 2017 să încropești la repezeală o emisiune ultraimprovizată, cu o simplă înșiruire de numere muzicale, de la pop și rock la folclor. A dispărut total ca gen (pe micul ecran, firește!) opereta și musicalul, doar trupa ”Distractio” (devenită trio din cvartet) prin sonoritățile sale reamintindu-ne ca e loc și nevoie și de altceva.
De vreo lună TVR a explorat minuțios arhivele și a dat din belșug reluarea reluărilor, suprapunându-se multe dintre momentele decupate din vechile emisiuni, semn că totul a fost sub imperiul grabei și incoerenței. Gala umorului nu e suficient de diversificată ca ofertă și ai impresia că privești în buclă mereu aceleași secvențe (unele, firește, antologice). Nu înțelegem de ce Profesioniștii nu își recapătă cadența săptămânală cu noi figuri invitate, pentru că, slavă Domnului, încă avem personalități de seamă care să merite pe deplin a fi ”iscodite” magistral de către un moderator de clasă și de rasă precum Eugenia Vodă. De Sărbători am revăzut a ”n”-a oară, dar cu bucurie edițiile cu: Ștefan Hrușcă, Nicu Constantin, Elena Dacian, Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu, Gică Petrescu, Dem Rădulescu, Pompilia Stoian, Marius Manole, Leontina Văduva sau Ruxandra Donose.
Garantat 100% și Nocturnele așteaptă și ele demararea unui nou sezon. Dar este extrem de puțin. Nu se poate să transformi TVR 1 într-o succesiune de talk-show-uri centrate pe social-politic să evacueze aproape total filmul și divertismentul din structura, totuși a unui post generalist. TVR 2 încearcă să preia ceva din misiunea abuzivă desființării lui TVR Cultural (teatru, muzică clasică, documentare, emisiune de călătorie) în timp ce TVR3 se preocupă să reflecte din perspectiva studiourilor regionale viața care palpită astăzi cu România ”de provincie”.
În materie de emisiuni de divertisment doar Iuliana Tudor a rămas ca emblemă a postului național în postura sa de prezentator TV după ce s-a risipit în ”regatul amintirilor” precum un abur rozaliu efigia de zână a surprizelor întrupată de Andreea Marin. Să o afirmăm deschis dar cu o irepresibilă melancolie: TVR nu are în acest moment pentru un refresh de bună-dispoziție a românilor nici o emisiune-fanion.
La 60 de ani aniversari, unii răutăcioși îi recomandau TVR să se ”pensioneze” fie și anticipat. Noi ceilalți, mai puțin malițioși, îi dorim postului public ca eliberat de povara ingerințelor politicului să aibă șansa revenirii la a ”treia tinerețe”, măcar pentru a onora memoria profesioniștilor de top care i-au dăruit prestigiu.