Ultima oră

Reactualizarea operetei: Andrei Șerban între burlescul socio-politic și dragostea autentică

Invitată la o emisiune la TVR1, ministrul Culturii, d-na Corina Șuteu, se declara încântată de repetițiile la recenta premieră a ”Văduvei vesele” în versiunea regizorală a lui Andrei Șerban, spectacol prezentat în prima decadă a lui septembrie la Operele naționale din București și Iași. Revista ”Tangou”, al cărei redactor șef este într-o amiciție afectuoasă cu Beatrice Rancea, manager liric la Iași și interimar la București, dedică generos evenimentului 14 pagini glossy, cu multe imagini și textul invitație al regizorului către spectatori. Andrei Șerban a strălucit deopotrivă în lumea teatrului și în cea a operei, grație montărilor sale.

Unele au stârnit entuziasm, altele controverse, nici o receptare nu a fost ”călduță”. La Viena, de aproape un sfert de secol, ”Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach rămân un reper inconturnabil. Valoroase au fost, desigur, și înscenările capodoperelor lui Massenet, ”Manon” și ”Werther”. În privința ”Văduvei vesele”, directorul de aproape două decenii al prestigioasei instituții, domnul Ioan Hollender, îmi mărturisea că nu a ”prins” la publicul vienez, extrem de capricios.

De altminteri, cu excepția ”Liliacului”, în versiunea tradițională a lui Otto Schenk care se prezintă în seara de Anul Nou și în primele zile după Revelion, la Staats Oper, nu mai figurează operete în repertoriu, genul fiind preluat cu totul de Volksoper sau Theater an der Wien.

”Văduva veselă”, un titlu foarte popular, nu este așa cum afirma entuziast jurnalista Alice Năstase”cea mai faimoasă dintre toate operetele”, ci doar cea mai jucată dintre creațiile lui Lehar, care are un repertoriu bogat în lucrări superioare ca scriitură muzicală și orchestrație. Libretul, ca la mai toate titlurile de gen, cu puține excepții, este destul de modest, ușor pueril, cu multe slăbiciuni.

Este nevoie de cântăreți actori de mare talent să depășească, grație farmecului lor, acest handicap și să adauge sentimentalismului specific și atât de necesara tușă de umor. Andrei Șerban se confesează, spunându-ne că, spre deosebire de Viena și Cardiff (anterioarele montări), aici a vrut să ofere nu o ”Văduvă” de muzeu, lipsită de vitalitate și impact, ci una  transpusă în contemporaneitate, pe fondul unei bufonade socio-politice burlești. Este clar că nu a prea rămas nimic din libretul original, devreme ce adaptarea Danielei Dima, cu dialoguri din scrierile lui Radu Paraschivescu și Andrei Pleșu, reprezintă cu totul altceva.

Trebuie să ne așteptăm la impactul incisiv al ”perlelor” culese în vreo cinci antologii de către primul autor și de fragmente din ”Comediile” și pamfletele de la porțile Orientului ale celui de-al doilea. De la o mini țară imaginară din Balcani (Pontevedro) în original, în pragul falimentului, s-a ajuns la racilele României actuale pe fundalul cărora se proiectează o înduioșătoare poveste de dragoste.

Plină de nerv, muzica lui Lehar îngemănează valsul vienez cu french-cancanul inventat de Offenbach, totul culminând cu marșul septet masculin ”Este imposibil să cunoști cu adevărat Femeia”. Incitați de entuziasmul d-nei ministru Șuteu, care a asistat la repetiția generală, ne-am dori să urmărim și noi live această suculentă reprezentație, deși Iașiul este cam departe. Acolo se simte foarte bine Andrei Șerban, montând ”Troienele”, ”Indiile galante” sau ”Lucia di Lammermoor”. Aceste spectacole ar trebui televizare de TVR, imprimate și difuzate atunci când s-a încheiat ciclul lor scenic firesc.

Mărturisesc că am puține temeri în privința ”Văduvei” din perspectiva unei oarecare glisări spre grotesc la care invită noua adaptare. Andrei Șerban a forțat puțin nota în ”Oedipe”-le său, care a stârnit scandal la o ediție a Festivalului ”Enescu”, atunci când a construit o frescă istorică împinsă până la atrocitățile mineriadelor. Ulterior avea să afirme că, dacă ar mai veni vreodată prilejul să monteze capodopera enesciană, abordarea ar fi din cu totul altă perspectivă, neregretând ceea ce a făcut anterior dar nefiind nici pe deplin mulțumit de modul în care (nu) s-a făcut înțeles de publicul primilor ani de după Decembrie 1989.

Ca meloman, singura mea dorință este ca actuala versiune a ”Văduvei vesele”să fie integrală (!) ca materie muzicală, să nu fie operată de nici un fel de tăieturi, toate numerele să fie prezente (de pildă, cele trei duete Valencienne – Camille) În rest, dacă bunul gust primează, ne îngăduim licențe și preluări libretistice.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE