Ultima oră

Radi – RO, un eveniment de răsunet

Gândit încă de la prima ediție (2012) ca un festival internațional în alternanță cu grandiosul ”Enescu”, FIOR (Festivalul Internațional al Orchestrelor de Radio Radi – RO) se dezvoltă frumos și meritoriu pentru organizatorul său, Radio România, care a avut un parteneriat și colegial cu TVR 2 (concertul de deschidere s-a difuzat live, celelalte opt imprimate urmează a fi transmise ulterior). În cifre, ineditul Radi – RO (nu există eveniment similar în contextul muzical internațional) s-a făcut remarcat prin șase orchestre din Europa și Asia, șapte dirijori, 12 soliști, nouă concerte (23 septembrie – 1 octombrie) și 26 de compozitori pe afișele oficiale, cea de-a treia ediție privilegiind sonoritățile contemporane, dar și unii compozitori mai rar întâlniți în programele filarmonicilor: A. Janson, G. Tveitt, S. Reich, G. Resch, S. Barber, G. Barker, M. Arnold sau R. M. Davies. Desigur că nici marii romantici, de la Brahms la Schumann, nu au lipsit din agenda festivalului, însă cu excepția lui Haydn, geniile clasicismului austro – german, Mozart și Beethoven, nu au intrat în preferințele șefilor de orchestră prezenți la București.

Dacă ar fi fost să nominalizăm un singur concert din cele audiate la Radio România Cultural & Muzical, este cel al Orchestrei simfonice Radio MBR din Leipzig, sub bagheta impetuosului Kristjan Järvi. Un splendid Richard Strauss cu sonorități magice și transparente (patru interludii din opera ”Intermezzo”) și o Suită (aranjată chiar de dirijor) amplă, din celebra muzică pentru balet ”Lacul lebedelor” de Ceaikovski, au încadrat o ”Rhapsody in Blue” de Gershwin, cântat cu un aplomb năucitor de nonconformistul pianist italian Stefano Bollani, care ne-a regalat și cu trei bisuri, variațiuni după Scott Joplin și, ca omagiu față de sala și față de țara care îl găzduiește, față de melomanii români, o versiune insolită a ”Valurilor Dunării” de Iosif Ivanovici (nu a fost vorba nici pe departe, așa cum clama sigur pe el comentatorul radio de ”Dunărea albastră” a lui Johann Strauss – fiul, o confuzie de școală elementară). În programul Radi – RO au fost incluse și Orchestra Simfonică din Shenzen (China), cea din Norvegia, ORF-ul din Viena (Austria), BBC Concert Orchestra și Orchestra Națională Radio din România, cu doi soliști minunați, violoncelistul Răzvan Suma și violonistul Alexandru Tomescu.

Dacă TVR sau alte posturi precum Pro TV își vor propune să mai realizeze seriale polițiste în stil clasic coerent (într-una din variantele consacrate: criminalul se descoperă ca o surpriză pe parcurs sau el este cunoscut de la început deopotrivă cu victima, iar investigatorii încearcă prin metode ultramoderne să-i descopere vinovăția; au apus vremurile în care Maigret, Poirot, Miss Marple, Sam Spade, Philipp Marlowe ori chiar locotenentul Colombo făceau ravagii cu intuițiile lor și capacitatea deductivă formidabilă), ar trebui să urmărească atent o producție precum ”Motive” (canadiană), cu doi protagoniști compatibili, un el și o ea de vârstă mijlocie (detectivii Flynn și Vega) care în fiecare episod deslușesc pertinent o enigmă în 52 de minute, durata standard a unui produs filmic de acest gen. Ca personaje secundare, întâlnim un tânăr colaborator energic și simpatic care prestează ”antipatica” muncă de triere a probelor, un șef de echipă (care se mai schimbă pe parcurs, dar păstrează nițel din aroganța liderului) și o doctoriță specializată în medicină legală, foarte competentă și minuțioasă până la ultimul detaliu. Ritmul narativ, cu inserții de flash back, este perfect: nici lentoare iritantă, nici hiperdinamism post-modern. Se schimbă replici la temă, cuplul de detectivi este sudat, își preiau din mers ideile unul altuia, se tachinează discret – colegial, dar funcționează o solidaritate și loialitate exemplare în dificilele lor misiuni. Un timp comprimat precum un episod nu îngăduie secvențe cu viața personală a celor doi (știm doar că ea are un fiu ieșit din adolescență care îi mai face probleme, dar acum, student fiind și locuind în alt oraș, ține legătura cu mama sa, pare-se lipsită de șansă în fostul mariaj și trecutele tribulații sentimentale. Colegul Vega este și mai misterios. Postul Happy Channel a difuzat 20 de episoade din seria ”Motive”, care, fără să fie o capodoperă, descrie coerent o situație concretă criminal/victimă și construiește inteligent deznodământul. Firește că seriale gen CSI abundă la diverse televiziuni. Unele au intrigi mult mai sofisticate, nuanțările psihologice sunt mai subtile, dar până la super-performanțele de top, dacă am realiza și noi un policier în foileton precum ”Motive”, ne-am putea declara mulțumiți. Ce am bifat până în prezent (”Băieții răi” și ”Serviciul omoruri”) este nerelevant dramaturgic, didacticist fastidios pentru public și deficitar la capitolul dialoguri.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE