"> Punct şi de la capăt! 2019, un an al şanselor ratate pentru administraţia locală | Redesteptarea

Punct şi de la capăt! 2019, un an al şanselor ratate pentru administraţia locală

 Punct şi de la capăt! 2019, un an al şanselor ratate pentru administraţia locală

O privire înapoi, la felul în care s-au încheiat lucrurile pentru administraţia locală în anul ce a trecut, este obligatorie, pentru a şti la ce ne putem aştepta în noul an.

Privind retrospectiv, 2019 a fost marcat de conflicte în consiliul local şi de declinul accentuat al celor două societăţi aparţinătoare de acesta, Meridian 22 şi Salprest. Este şi un an al ratării marilor şanse, pentru că arareori pentru municpiul nostru “astrele” s-au aliniat atât de favorabil. De la Pri­mă­rie, la Consiliul Judeţean (condus de lugojeanul Călin Dobra), la miniştri şi Guvern, toate au pur­tat aceeaşi culoare poli­tică a PSD-ului.

Exceptând atitudinea bine­voitoare a fostului ministru al sănătăţii, Sorina Pintea, în privinţa tomografului destinat Spitalului Municipal, rezultatele au fost aproape nule. Nu ştim ce evoluţii economice în context naţio­nal şi internaţional vor fi în 2020 (ferească Dumnezeu de o nouă criză economică!), dar s-ar putea ca, la următorul bilanţ, să plângem după şansele irosite într-un context atât de favorabil!

Noul pod peste Timiş şi alte “farfurii zburătoare”

Pe plan administrativ, 2019 a început, ca şi anii trecuţi, sub semnul aceloraşi promisiuni. La ora bilanţului, refacerea traseului pietonal binecunoscut lugojenilor ca şi Corso, nu s-a realizat, pentru că nu s-a început sensul giratoriu, care, la rândul lui, nu s-a făcut, pentru că depinde de noul pod peste Timiş, care la rândul lui depinde de Comisia de Monu­mente etc. Aceleaşi justi­ficări ca şi la începutul anului trecut! Fără nici un fel de partizanat de conjunctură şi absolut obiectiv, lugojenii constată faptul că pur şi simplu nu s-a făcut… mare lucru! O soluţie practică şi simplă, mai la îndemână şi mai gospodărească ar fi fost, pur şi simplu, înlocuirea dalelor deteriorate de pe Corso, de la limita străzii Traian Grozăvescu şi până la Splaiul Brediceanu (Podul de Fier).

Se putea face o evaluare, câte dale de fiecare formă sunt necesare, apoi se făceau, cu o rezervă de încă 2-300 pentru eventuale înlocuiri, şi puteam circula liniştiți într-o zonă de promenadă care, de circa cinci ani, arată din ce în ce mai rău, ca să nu zicem deprimant. După ce că toate aceste proiecte nu a fost încă demarate, primarul Boldea promite pentru anul 2020 un… aeroport la Lugoj! E drept, noua facilitate ar fi pentru avioane utili­tare. În condiţiile în care, în plin centrul oraşului, pe Corso, dai literalmente în gropi, poate că banii din bugetul local ar fi trebuit cheltuiţi pentru obiective mai aproape de… pământ.

Clădirile istorice din Piaţa Drăgan, promisiuni copy paste din 2017

Centrul vechi, inestimabilul ansamblu arhitectonic din Piaţa Drăgan, este şi el pe lista promisiunilor, încă din 2017. O casă cu faţadă îngustă (nerestaurată conform originalului istoric) şi redarea circuitului pietonal a laturii pieţei dinspre Palatul Bejan (lucrare binevenită, efectuată cu profesionalism, la timp şi în bune condiţiuni, atât în ceea ce priveşte partea de pavaj, mobiler stradal, cât şi de aranjamente florale) rămân singurele realizări din 2019 în piaţă. Ca să fim corecţi, mai semnalăm un aspect pozitiv: faptul că, în sfârşit, inclusiv ca ecou la unele sugestii făcute chiar în paginile noastre, ad­mi­nis­traţia locală a împodobit cei doi brazi din faţa Catedralei Greco Catolice, fără a mai târâi pe jos, prin tot oraşul, un brad care să fie montat, deja ”şifonat”, pentru sărbătorile Crăciunului.

Am rămas şi fără Virtute, şi fără Labore!

Din păcate, refacerea ansamblului pieţei, anunţată încă din 2017 ca obiectiv pentru aniversarea centenarului Marii Uniri, la 1 Decembrie 2018, a rămas şi acum doar la stadiul de intenţie. Aşa cum am mai scris, nici măcar clădirea ”Bumbacul” (fosta casă Epstein), care acum aparţine de Primărie, nu a fost restaurată, în ciuda pro­misiunilor reînnoite la fie­care început de an. La ora actuală, parterul clădirii istorice e transformat în depozit de materiale, pereţii sunt plini de mucegai, până la tavan, iar acoperişul este deteriorat de furtunile din anii trecuţi. Ca să nu mai vorbim de splendidul Palat al Poporului (magazinul Flanco), ridicat la 1904 şi care a pierdut o parte de faţa­dă, cea cu inscripţia de epocă ”Virtute et Labore”. Greu de crezut că va fi reconstituit conform cu origi­nalul!

O mare şansă irosită

Din punct de vedere economic, Primăria a început şi 2019 cu un buget mare, din care majoritatea au constituit-o banii necheltuiţi în anii trecuţi. Bugetul consolidat al municipiului Lugoj a fost de 226 milioane de lei, însă suma reală aflată la dispoziția administrației lugojene era de aproape 170 milioane lei. Proiectul de buget în forma inițială, propusă de primar, a fost aprobat cu majoritate de voturi, inclusiv cele ale opo­ziției PNL-PMP-USR. Inca­pacitatea foştilor guvernanți de a găsi cele mai bune so­lu­ții în a crea un buget na­țio­nal (bugetul trebuia depus in parlament până în data de 15 noiembrie 2018, dar guvernul PSD-ist nu a făcut acest lucru decât în 15 fe­brua­rie) a împins dezbaterea din Consiliul Local până la mijlocul lunii februarie a anului trecut.
Din păcate, 2019 a venit cu mari probleme pentru cele două societăţi aparţi­nă­toare de Consiliul Local, şi anume Meridian 22 şi Salprest. Salprestul s-a aflat pe marginea prăpastiei, la un pas de faliment, iar Me­ri­dianul nu a fost departe.

Stația de Epurare Jabăr în topul sancțiunilor aplicate de Garda de Mediu Timiș

Deşi a încasat amenzi şi penalităţi cu nemiluita pentru amânările de investiţii şi problemele apărute la Stația de Epurare de la Jabăr (poluarea râului Timiș fiind printre acestea), Societăţii Meridian 22 i-a trecut ”glonţul pe la ureche”, fiind la un pas să fie închisă la 11 decembrie 2019. ”În cazul incidentului de la stația de epurare Jabăr care a condus la afectarea calității apei din râul Timiș, Comisariatul Județean Timiș al Gărzii Naționale de Mediu a aplicat o sancțiune con­travențională în valoare de 35.000 lei și a dispus măsuri de conformare”, preciza în luna octombrie comisarul șef Lavinia Alina Călu­șeru.

În repetate rânduri, primarul Francisc Boldea s-a distanţat de aceste probleme, spunând că el nu este şeful Meridianului şi are doar contract cu ei pentru serviciile prestate Primăriei.

Prins între Primărie și Curtea de Conturi, Meridianul rămâne bun de plată, trebuind să achite lucrările reclamate la stația de epurare. Povestea staţiei de epurare, în care s-au investit degeaba 6 milioane de euro, este una nemuritoare. Suntem în această situație din 2012, de când a fost recep­țio­nat acest obiectiv de mare importanţă pentru oraş. Desigur, Primăria se spală pe mâini, iar primarul dă vina pe comisia de recepţie, care trebuia să supravegheze efectiv lucrările. Oricum ar fi, cele 6 milioane de euro vor deveni o grea povară pentru viitoarea administraţie locală, indiferent care ar fi aceasta.

Problema apei potabile, nerezolvată nici după zece ani

Până la urmă, Meridianul a găsit înțelegere la Adminis­trația Bazinală Apele Româ­ne Banat. Aşa se face că penalitățile datorate pentru procesele verbale contestate în instanță, în sumă de 583.709 lei, au primit ”undă verde” să fie plătite eșalonat, în decurs de 40 de luni. Dar mai ales, s-a reușit și obți­ne­rea autorizației de gos­podărire a apelor, până la data de 1 ianuarie 2022!
Dar şi aici există lucruri din trecut, care complică viitorul. După un deceniu de întârziere de la termenul punerii în funcţiune, noua rețea de apă este şi acum nefolositoare lugojenilor, din cauza lipsei branșa­men­telor. După cum am mai scris, Lugojul ar avea nevoie de peste 6.000 de branșa­me­nte la case și aproximativ 600 în cartierele de blocuri. Până în prezent s-a reușit branșarea la noua rețea a mai puțin de 20% din oraș. Nervii cetăţenilor au fost puşi la grea încercare, mai ales în zone precum Micro IV, unde în august s-a dat în sfârşit odinul de în­cepere a lucrărilor pentru 350 de branșamente. În lipsa branşa­mentelor, cei aproape 90 de km de țeavă nouă de apă, amplasați în oraș, sunt inutili. Şi aşa mai consem­năm o aniversare tristă: problema apei potabile nu a fost re­zol­vată nici după zece ani la Lugoj.

La Salprest, speranţa moare ultima!

Administrația locală a anunțat că are un plan de continuare a activității de salubritate a Salprestului, prin înființarea unui serviciu cu personalitate juridică, aflat în subordinea Primăriei Lugoj. În cadrul ședinței Consiliului Local din 28 noiembrie, primarul Lugojului promitea că va păstra și angajații societăţii, pe care îi va prelua la noul serviciu.

“După ce vom ști ce se va întâmpla cu Salprestul, vom face un serviciu al nostru, vom lua toți angajații la noi și activitatea nu se va pierde. În februarie au termenul de judecată. Dacă avem serviciul nostru vom plăti și mai puțin pentru curățenia în oraș, nu ca până acum, și vom putea gestiona și mai bine activitatea. Va fi un serviciu pe lângă Primărie cu personalitate juridică”, spunea Francisc Boldea.

Aşadar, în curând, vom afla rezultatele ultimu­lui proces ce vizează socie­tatea locală de salubritate. Până una-alta, să ţinem pumnii Salprestului în această iarnă, la activitatea de desză­pezire la care s-a angajat! Experienţa lui 16-17 decembrie 2018, când am avut un colaps generalizat pe oraş, ne bântuie şi acum cu amintiri foarte urâte!

Desigur, sunt şi alte aspecte neplăcute, moştenite din anii trecuţi, pe care lugojenii le văd zi de zi. Bazi­nul acoperit cu ”tinichele”, inaugurat înainte de alegerile din vara lui 2016, nu a fost dat nici azi în folosinţă.

Prins între tot felul de expertize, amânări şi reproiec­tări, obiectivul a fost iarăşi amânat pentru ”la anul”. La anul, fiind 2020. Ne amintim că în iunie 2016, ni se promitea că ”din toamnă” bazinul acoperit va fi pus la dispoziţia lugojenilor. Au trecut aroape patru ani de atunci, cât un mandat de primar. Ar mai fi harababura din zona pieţei şi multe altele.

Spitalul Municipal, una din puţinele note pozitive

Şi pentru că a venit vorba de cele 32 de ore de beznă, frig şi lipsă de apă din acel sfârşit de an 2018, să ne aducem aminte că atunci, în afara unor acţiuni private de deszăpezire coordonate de lugojeni cu iniţiativă, doar Spitalul Municipal a trecut cu bine proba unei crize majore, cum nu s-a mai văzut la Lugoj. La acea oră, dr. Erwin Floroni, directorul instituţiei, se asigurase, prin investiţii bine gândite, ca spitalul să fie dotat cu un generator de rezervă şi un turn de apă reparat. Ambele s-au dovedit salutare şi salvatoare de vieţi!

Spre deosebire de predecesorii săi, dr. Erwin Floroni s-a dovedit nu numai un manager profesionist de­di­cat comunităţii, ci şi un om care nu s-a ferit de conflicte deschise cu primarul Francisc Boldea, atunci când au fost în joc interesele institu­ţiei.

Faptul că la ora actuală spitalul are în dotare un computer tomograf propriu s-a împlinit cu contribuţia şi stăruinţa sa permanentă, pentru care merită felicitat!

Ca să încheiem într-o notă optimistă, sperăm că anul 2020 va aduce mult aşteptata schimbare în bine şi pe pla­nul administraţiei locale. Vorba aceea, cele rele să se spele, cele bune, să se-adune!

Cristian Ghinea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *