Ultima oră

Polemici necordiale! Din nou despre orgolii, artă și bani

Natalie Dessay as the title role of Donizetti's "Lucia di Lammermoor." Photo: Ken Howard/Metropolitan Opera Taken on February 21, 2011 at the Metropolitan Opera in New York City.

Spațiul public agitat la culme din pricina ordonanței de pomină emisă de un Guvern obedient și perfect ”inabil” a mai avut de curând un subiect ”minor” de digerat: conflictul declanșat de reacția d-lui Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena și fost coordonator al Festivalului ”George Enescu”, la recentele premiere lirice în regia maestrului Andrei Șerban și prin ricoșeu la conduita managerială a doamnei Beatrice Rancea, director al Operei Naționale din Iași dar ”mutată” cu delegație din capitala Moldovei la București în postura de manager interimar al Operei Naționale din capitala tuturor românilor.

Uzând de prerogativele funcției sale l-a ”recuperat” pe traseu și pe reputatul regizor amintit, coleg întrucâtva de profesie, astfel că atât ”Văduva veselă” cât și ”Lucia di Lamermoor” au ajuns să fie reprezentate în aceeași viziune, dar cu distribuții diferite atât la Iași cât și la București.

De la început trebuie să admitem (deși ne aflăm în era Trump a ”post-adevărului” sau a ”adevărului alternativ”) că din perspectiva critică de specialitate nici ”Văduva” și nici ”Lucia” nu s-au bucurat de cronici unanim elogioase, opiniile cronicarilor fiind mai degrabă împărțite, de la ocazionale puseuri de exaltare, la solide analize de conținut și asupra concepției cu tușe de îndrăzneală și inovație mai degrabă stridente decât inflamate de inspirație. Revenind la polemici, este nițel bizară totuși relativizarea în ansamblu a meritelor artistice ale lui Andrei Șerban de către d-nul Holender, în condițiile în care producțiile sale vieneze cu Manon, Werther dar mai ales povestirile lui Hoffmann au beneficiat de aprecieri consistente, pe alocuri entuziaste, atât din partea cronicarilor lirici dar mai ales a publicului.

La bursa neoficială a zvonurilor se vehiculau onorarii mai mult decât consistente pe care în directoratul d-nei Rancea artiștii invitați din străinătate dar și Andrei Șerban le-ar fi încasat cu surprindere voluptoasă. Mai în glumă mai în serios, aproape octogenarul bariton Leo Nucci se confesa amicului Holender cum că România îi pare un paradis de bunăstare, devreme ce artiștii sunt răsfățați regește. Se știe că la Viena tantiemele pe o seară nu pot depăși indiferent de anvergura starului 12.000 de euro, iar la scala din Milano 18.000 de euro.

Dintotdeauna și cu atât mai mult atunci când prezida eficient Festivalul ”Enescu”, dl. Holender se lupta vitejește pentru fiecare bănuț, temperând asiduitatea pretențiilor exagerate ale unora dintre orchestrele și artiștii (dirijori, soliști) invitați, argumentând perfect legitim că România se aliniază la standardele internaționale cu mari eforturi, dar nu poate admite să se transforme într-o sinecură a privilegiilor acordate adesea unor artiști care traversând zenitul carierei lor, actualmente se situează prin legea firii pe o pantă descendentă (iar conjunctura face ca tocmai în această etapă să-i primim noi și să-i recompensăm la rangul de staruri eterne).

Din această perspectivă dacă Roberta Alagna a primit într-adevăr 80.000 de euro pentru cincisprezece minute de ”prestație scenică” la o gală de operă, iar Roman Vargas de asemenea sume enorme pentru două reprezentații cu ”Lucia” (actualmente reputatul tenor mexican este departe de forma care l-a consacrat și de vitejiile actului strălucitoarei sale tinereți și prospețimi orale de odinioară), suntem nevoiți să ne plasăm de partea d-lui Holender.

Magnetizați de aura legendară a unor vedete, vulnerabilizăm bugete publice și așa precare. Dacă s-ar găsi sponsori/mecena dispuși să-și facă un capriciu și să risipească încolo și încoace sume generoase (pe vremuri dl. Cataramă îl aducea pe Jose Careras și Renato Brunson către final de carieră la Ateneu sau la Operă asumându-și din contribuții private și pentru reprezentații tot privat-exclusiviste onorariul negociat cu impresarii artiștilor), lucrurile ar fi în regulă, altminteri nu este tocmai rezonabil să-i neglijezi pe tinerii artiști români care performează excepțional în străinătate și care ar merita neîndoielnic un ”tratament pecuniar” mult mai adecvat din partea conaționalilor.

Și pentru a da numai câteva nume, iată-le: George Petean, Ștefan Pop, Teodor Ilincăi, Anita Hartig sau Valentina Naforniță. Dl. Mircea Mihăieș, expertul nostru în Joyce scrie în paginile ”României literare” un text cu nuanțe de pamflet corosiv la adresa d-lui Holender, fiecare calitate recunoscută fiind contrastată abil de o deficiență caracterială mult mai evidentă. I se refuză dreptul de a face aprecieri estetice (de pildă, ”cazul” Andrei Șerban), recunoscându-i-se exclusiv înzestrările manageriale.

Ca argument suprem în favoarea regizorului mult prețuit de titularul ”Contrafortului” sunt aduse rândurile exaltate ale filosofului Gabriel Liiceanu care consideră ”Lucia” bucureșteană (via Paris-Iași) o izbândă supremă a harului și inspirației unui mare creator. Ar fi bine să citim și cronica d-lui Mihai Alexandru Canciovici din aceeași revistă, mult mai rezervat în elogii și care, dimpotrivă pune în discuție multe scăderi ale spectacolului tocmai din cauza unor artificii și stridențe de mizanscenă dar și ”îndrăznelii” de viziune care afectează esența esteticii romantice și pune uneori între paranteze esențialul și anume sublima muzică a lui Donizetti, parazitată de cascadoriile atletice ale unei protagoniste înfățișată cu handicapuri psihice cu mult înainte de ”scena nebuniei”.

Așadar, avem nevoie de nuanțe.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE