Ultima oră

Paradisul este o sală de concert! E primăvară în septembrie

Etern simpaticul și mucalitul ”Larry” Foster (în fapt dirijorul Sir Lawrence Foster, căruia îi datorăm versiunea internațională a lui Oedipe, cu Jose van Dam, bas – baritonul belgian în rolul titular) a mărturisit public, în calitate de prieten statornic al românilor, dar și de analist muzical obiectiv, că Salzburgul sau Lucerna au de ce ne invidia.

Ediția nr. 21 a Festivalului Enescu s-a întrecut pe sine: ciclul ”Mari orchestre simfonice” la Sala Palatului, recitaluri și concerte de top la Ateneu, nocturnele muzicale din aceeași incintă, acorduri sonore contemporane la Sala Radio, avându-i pe compozitori drept invitați, simpozioane, Piața Festivalului etc.

O singură scădere: au cam lipsit reprezentațiile lirice, înlocuite totuși cu seria ”opera în concert”: Oedipe (dirijat de tânărul, dinamicul, ingeniosul și întrepridul director artistic al festivalului , maestrul Wladimir Jurowsky), Mathias der Mahler (o raritate absolută, semnată de germanul vânat de naziști, neoclasicul Paul Hindemith) ori învolburata romantică Damnațiune a lui Faust de Berlioz. Titlul însemnărilor de față parafrazează celebra aserțiune a lui Borges potrivit căreia nu își poate imagina Paradisul decât sub forma unei biblioteci.

Trebuie să recunosc că am fost cucerit de formula de final găsită de eseistul Andrei Pleșu pentru a încheia o splendidă conferință într-o sală de concert din Elveția chiar la Lucerna în cadrul unui festival de mare notorietate.

Domnia sa relua o emoționantă metaforă a lui Karl Barth: ”Când sunt în fața tronului divin, îngerii cântă Bach. Cînd se află între ei, cântă Mozart”. O astfel de senzație de beatitudine extatică am simțit ascultând Cosi fan Tutte, creația genialului salzburghez,ultimul titlu din trilogia Da Ponte, sub bagheta lui Mark Miakovski și excepționalul său ansamblu Les Musiciens du Louvre și cu un cast de cântăreți de până la 30 de ani, veteranul distribuției și de altfel cel mai cunoscut dintre ei fiind, la numai 45 de ani, Jean Christophe Bou, un remarcabil Don Giovanni, pentru telespectatorii care urmăresc cu regularitate postul Mezzo și nu ratează spectacolele înregistrate pe scene faimoase.

M-au emoționat, de asemenea, Anne Sophie Mutter și veterana Martha Argerich nu doar în Concertul în Sol de Ravel, dar mai ales în bis-ul spectaculos: o sonată de Domenico Scarlatti, cu un perlaj sclipitor. Valeri Gergiev a fost magistral, Charles Dutoit rafinat în repertoriul francez, dar mai puțin convingător în Rapsodia I de Enescu.

Și vor urma nume grele precum Chailly, Poppano sau Mehta. Doritorii care navighează pe net pot găsi pe site-ul Adevărul cronicile de criticului muzical Costin Popa, pertinente și captivante în nota sa de impecabil profesionist al genului. De-abia aștept să îmi parvină integral toate ziarele Festivalului, 24 la număr, și eventual caietul program de negăsit la București, devenit, iată, o raritate mult râvnită. Să revenim însă la materia TV a cronicii de față și să constatăm că am avut dreptate. Angela Gheorghiu neinvitată în festival (merita precum Jones Kaufmann un recital la Ateneu, după invitațiile de la Scala și Viena) a mers în altă parte…, adică pe mâna organizatoarei evenimentului paralel artistic din ”Zilele Bucureștilor”, Primăria Capitalei (aici doamna Firea merită felicitată!)  și s-a ”angajat” într-un mega show în aer liber (a la Pavarotti), într-o caldă seară de primăvară în septembrie, în Piața Constituției, avându-l drept partener de ”vitejii” artistice pe talentatul nostru tenor cu o carieră în expansiune pe alte plaiuri, Teodor Ilincăi. Au fost de toate, și arii, și duete clasice, și proiecții video multimedia 3D și un năucitor joc exploziv de confetti la final, dar în primul rând a fost Filarmonica ”George Enescu” sub bagheta lui Eugene Kohn, deplin devotați proiectului.

Programul, conceput în două părți, a fost axat în principal pe repertoriul verist, cel care se așează cel mai bine pe vocea Angelei Gheorghiu în această perioadă (acum o săptămână a fost ziua sa de naștere). Așadar Cilea, Puccini, Catalani, Giordano, Bizet, alături de un Mascagni pentru tenor (Addio alla Madre din Cavalleria Rusticana). La 52 de ani, vocea sopranei noastre sună încântătoare, dincolo de amplificările sonore iritante en plen air: sigură, penetrantă, cu o intonație de vis, expresivă, într-un cuvânt, minunată.

Sigur că ne-am fi dorit și câteva mostre belcantistice, adică nițel Bellini, Donizetti ori măcar Verdi, dar Angela ne-a răsfățat în partea a doua cu musicaluri, operete și ceea ce este mai important, printr-un gest de mare respect exprimat public prin câteva cuvinte față de corifeii muzicii ușoare românești, de la Marius Țeicu la Vasile Vasilache Jr., de la Aurelian Andreescu la Doina Badea. Aranjamentul muzical s-a datorat încă tânărului muzician Andrei Tudor, care s-a alăturat cu pianul său Filarmonicii din București.

Bisuri de vis ca Sibouey, O sole mio sau însorita Granada au încheiat o seară magică, preluată live la TVR, ca un preludiu magnific la noua grilă care se va lansa în octombrie.

Marius Constantinescu a intervievat în pauză vedete extaziate de forma vocală a Angelei, iar publicul a fost adus la cote de … entuziasm în mod gradat, prin înlănțuire de hituri.

La Sala Palatului l-am zărit pe domnul președinte Johannis (era normal, patronează instituțional Festivalul ”George Enescu”). Ar fi fost o lovitură de imagine, sub semnul reconciliator al muzicii, prezența sa în Piața Constituției. Dar dacă acolo joacă echipa adversă în calitate de organizator …! Dincolo de toate, rămâne însă bucuria melomanilor.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE