Ultima oră

Până când?

Privind spre zarea al­bas­tră, de unde veneau zai­duri înspumate de apă sau doar blânde un­duiri, niște bărboși cu­ra­joși, poate sătui de colțurile pietrelor că­l­ca­te zilnic și de mi­ro­sul ierburilor arse de soa­re, nu au ezitat să-și lase în urmă cetățile pro­tectoare sau satele să­răcăcioase, pornind să descopere lumea, să rea­ducă acasă o fe­me­ie, să înfrunte ciclopi, vrăjitoare sau chiar mâ­nia zeilor.

Unii au ­a­juns atât de departe, în­cât și-au zis că e mai bine să tragă la țărmul care urca spre niște munți maiestuoși, în­te­me­ind un oraș, pe care l-au închinat zeiței Nike, pentru gândul cel bun de a-i fi oprit a­co­lo, zicându-i Niceea.

În timp, a devenit Nice sau Nissa, după cum jo­cul puterii plasa a­șe­za­rea sub stăpânire i­ta­liană sau franceză.

A­poi, din nordul cețos, mu­ceziți de ploile con­ti­nue și reci, au început să coboare an de an tot mai mulți englezi ca să-și alunge reuma­tis­me­le cu albastrul ce­ru­lui, al valurilor calde sau al plimbărilor do­moa­le prin aerul sărat.

Treptat, Promenade des Anglais a devenit o marcă a orașului, un loc unde orice turist a­de­vărat își dorește să a­jungă măcar o dată în viață, nu doar pentru a bifa o pagină dintr-o în­cărcată agendă, ci mai ales pentru a se bu­cura de ipostazele fru­museții și de simbo­lu­rile unei societăți a li­bertății.

Am fost a­co­lo. Pot depune măr­tu­rie! Brusc, idilica i­ma­gine este distrusă de un tâ­năr care, după o pân­dă de o zi întreagă, a vrut să-și arate ade­vă­ra­ta atitudine față de  ța­ra care l-a primit, zdro­b­ind sub roțile ca­mio­nului pe care îl con­ducea tot ce îi ieșea în cale. Peste câteva zi­le, un tânăr migrant hă­cu­iește oameni pașnici într-un tren de noapte din Germania.

Dez­ba­teri sterile, când totul era deja clar. În uriașul aeroport din Istanbul, un terminal ex­plo­dea­ză, când niște lași se detonează în mijlocul că­lătorilor. Doi tineri frustrați, francezi la a doua generație, ucid un bătrân preot chiar în bi­serică, precum într-un odios ritual.

O nun­tă într-o comunitate kur­dă din Turcia. Prin­tre nuntași, un copil. Se detonează. Car­na­giu. Este evident că u­nii au luat-o razna și nu se pot hrăni decât din te­roare.
Până când?

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE