Ultima oră

Opriți discursul urii

Extremismul, discursul urii, nu este justificat prin nimic. Nu se atașează nici principiilor de dreapta, nici convingerilor sincere de stânga, ci le dis­tor­sio­nea­ză, le pervertește. Patriotis­mul autentic poate exista doar în afara extremismului. Convingerile ateiste, feministe sau e­cologiste, corectitudinea po­li­ti­că, niciuna nu vine la pachet cu extremismul.

Extremismul este extremism și atât: impulsul visceral, violent și primitiv de a-i închide celuilalt gura cu pumnul, deposedându-l de calitatea de ființă umană, negându-i nu numai dreptul la replică, ci și la viață.

Mințile înfierbântate de pe net cer ”să intrăm peste ei, să-i terminăm, să-i călcăm în picioare”, iar repetarea acestor mesaje ale urii plantează, încet-încet, semințele unei diviziuni profunde, resentimente adânci, greu de vindecat, o patimă ex­tremă, care nu ne caracterizează dar care, odată admisă ca ”nor­mă” în spațiul public, va fractura iremediabil societatea. Din prostie, intoleranță sau in­con­știență, Ucenicul vrăjitor va des­chide o cutie a Pandorei greu de închis, pe parcursul mai multor generații. În această logică a urii, oamenii de echilibru, cei care se află la echi­di­s­tan­ță în jocul politic sau nu fac parte din acesta, vor fi a­cu­zați de complicitate cu cea­lal­tă tabără. După principiul cine nu-i cu noi, e împotriva noas­tră, orice factor de echilibru se va prăbuși.

Mă întrebam într-un editorial mai vechi și întrebarea rămâne valabilă și azi: chiar ar fi fericită o jumătate de țară dacă cealaltă jumătate, cu care nu e de acord, ar muri pur și simplu, pentru a-i face aerul mai respirabil? Dar dacă, după o vreme, jumătatea rămasă nu se va scinda și ea, clamând moar­tea jumătății ”stricate”? După aceleași legi ale absurdului și intoleranței, ar însemna să ne exterminăm reci­proc până la ultimul exemplar al rasei umane, care-și va savura ade­vă­rul absolut, singur pe planetă.

Promovăm, în teorie, cele mai înalte idealuri, dar în fapt gândim din ce în ce mai strâmt, în categorii: Dacă mie un croitor mi-a greșit azi sacoul, de mâine toți croitorii trebuie exterminați! Dacă un parlamentar e bandit, e clar că toți sunt corupți, toți dorm în fotolii, toți sunt penali!

Dacă un medic ia șpagă, e clar că toți fac la fel! Orice bătrân din țara asta e musai comunist (ce insultă adusă veteranilor sau foștilor deținuți politici!), ori­ce tânăr e ”dă dreapta”, vor­ba lui Câmpeanu, și ”fript” mu­sai să plece din țară.

Orice blondă, fie ea și profesor univer­sitar, nu știe să conducă mașina și e săracă în neuroni, iar orice moldoveancă, se știe, e așa și pe dincolo. Românii din diaspora vor să muncească, iar cei rămași acasă sunt ”leneși” și ”pomanagii”.

Sau, invers: acasă au rămas ”românii verzi”, a­de­vă­rații patrioți, care știu ce înseamnă valoarea nutritivă a salamului cu soia încă de pe vremea lui Ceaușescu, iar cei plecați afară sunt vânduți străi­ni­lor, cerșetori sau prostituate. Dacă te-ai născut la Timișoara, Cluj sau Sibiu ești ”frumos și liber”, iar dacă ai avut ghinionul să te naști în Teleorman, chiar dacă habar n-aveai cine e Dragnea până acum trei ani, ei bine, atunci ești un fel de ”subspecie” umană. Bugetarul e ”omul gras”, profitorul, iar cel care tru­dește la patron este angajatul ideal. Dacă ești creștin, ești ”bigot”, iar dacă ești musulman, automat ești ”fanatic și extremist”. Și, în general, cine nu e de acord cu tine este ”spălat pe creier” și trebuie disciplinat cu pușca ori cu pumnul.

Acestea sunt ab­sur­ditățile aruncate zilnic, cu tona, pe internet! Pentru că, se știe, curajul și combativitatea sunt foarte mari atunci când postezi sub acoperirea unor nick-name-uri sau conturi false.

De unde au a­părut acești deținători ai ade­vă­rului absolut care, împotriva bunului simț elementar, se con­sideră fără de păcat și gata să arunce cu pietre în semenii lor?

Să uite ei învățătura istoriei, că mulțimea care a dansat pe lângă eșafod, în plină isterie sanguinară, a fost cea care au ur­mat la ghilotină? Că groapa săpată azi aproapelui poate fi mâine propriul mormânt?

Continuarea discursului urii în spațiul public și mai ales pe rețelele de socializare trebuie stopată. Altfel, riscăm să ne întoarcem la începutul anilor 90, când politica se făcea cu parul, sau la fantomele anilor 30, când politica se făcea cu pistolul.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE