Ultima oră

Odată ca niciodată… Povestea fabricii de jucării din Lugoj care a dat primul trenuleţ electric din ţară

DSC06371Timp de 45 de ani, la Lugoj s-au fabricat jucării apreciate de copiii din toată ţara. Astăzi, camioanele, trenuleţele electrice sau trusele de bucătărie produse la fosta „9 Mai” sau la „Julia” au rămas doar o amintire.

DSC06371Timp de 45 de ani, la Lugoj s-au fabricat jucării apreciate de copiii din toată ţara. Astăzi, camioanele, trenuleţele electrice sau trusele de bucătărie produse la fosta „9 Mai” sau la „Julia” au rămas doar o amintire.

În timp ce mulţi se miră că au existat jucării made in Lugoj, cunoscătorii urmăresc anunţurile colecţionarilor, care dau bani frumoşi pe maşinuţele şi garniturile de tren produse acum 20-30 de ani.

Povestea fabricii de jucării din oraşul nostru începe în 1924, când lugojeanca Julia Sidon înfiinţează o fabrică de „hârtie înnobilată” pe strada Magnoliei. Produsul principal al acesteia era aşa numita „hârtie – mătase” (foiţa de prăjituri, lucioasă pe o parte, subţire şi relativ mată), apoi hârtia creponată, chagrin (şagren), hârtia glace şi hârtia colorată de toate tipurile. După război, în 1947, pe lângă litografie, îşi începe activitatea şi secţia de jucării realizate din tablă. De atunci datează o serie de jucării care s-au fabricat cel puţin trei decenii la rând: caruselul cu cai (care mergea întors cu cheiţa), motocicleta cu motociclist, seturile de bucătărie pentru fete (cu aragaz, veselă, oale) şi formele de nisip.

Nu a putut concura cu invazia de jucării chinezeşti

După naţionalizare, în 1950, unitatea ia numele de TRAMEPA, dar rămâne cu activităţile anterioare, de dinainte de război. În diferite faze, fabrica s-a numit „9 Mai”, apoi a trecut la Ambalajul Metalic Timişoara, a redevenit „9 Mai”, s-a transformat în secţie a IUPS Lugoj, devenind IUPS – „9 Mai”, după care, în 1991, devine „Julia”. Numele a fost binevenit, pentru că amintea de fondatoarea firmei, Julia Sidon, dar arăta şi obiectul de activitate: JUcării – LItografie – Ambalaje.

Firma „Julia” există şi astăzi, însă povestea secţiei sale de jucării se încheie în vara anului 1992. „Concurenţa jucăriilor chinezeşti, foarte ieftine şi care se găseau la tot pasul, a fost motivul principal al închiderii acesteia”, spune ing. Sorin Murariu, director al societăţii „Julia”.

Producţia de jucării de la Lugoj era estimată la trei milioane de lei pe an

În perioada de glorie a anilor ’70–’80, fabrica avea între 300 şi 400 de angajaţi. Producţia era de trei milioane de lei pe an, în condiţiile în care un salariu obişnuit era de 1.800 – 2.000 lei.

Tobele, puşculiţele, bucătăriile şi genţile de grădiniţă erau printre cele mai vândute jucării. La acestea se adăugau toate tipurile de camioane, autobuze şi maşinuţe din tablă, ca şi macaralele cu manivelă. Jucăriile din metal aveau însă şi dezavantaje: fiind realizate din tablă cositorită de 0,2 – 0,3 mm trebuiau făcute în aşa fel ca muchiile să nu taie. Omologarea lor era foarte anevoioasă: se testa să nu se producă accidente, să nu se separe în piese ce puteau fi înghiţite. În aceste condiţii, era aproape imposibil să mai propui noi modele de jucării din tablă.

Primul trenuleţ electric produs în ţară

Dar poate că cel mai cunoscut produs al firmei este primul trenuleţ electric produs în România, în trei variante: tren de epocă, cu locomotivă cu abur, tren de marfă şi de persoane, cu locomotive Diesel. Producţia trenuleţelor nu a fost deloc uşoară. Inspirate după modele PiKo, realizate în fosta R.D. Germană, acestea foloseau motoraşe fabricate în Hong Kong, iar restul era fabricat la Lugoj.

Nu-i puteam concura pe chinezi…

„Nu-i puteam concura pe chinezi, când noi cumpăram tabla la preţul la care ei vindeau jucăriile şi atunci ne-am reprofilat pe ambalaje din metal, o piaţă relativ săracă în România” – spune directorul Sorin Murariu. După Revoluţie, stocurile de jucării au fost vândute la preţ redus sau oferite gratis grădiniţelor din Lugoj. Din păcate, jucăriile nu s-au mai păstrat, pentru a fi adunate într-un muzeu al jucăriilor lugojene, care ar fi fost foarte bogat ca diversitate de produse. La fel, nici matriţele cu care s-au fabricat aceste jucării nu mai există.

Pe rând, firmele de profil din ţară au dat faliment: Buftea, AMEP Tecuci, „Amabarom” Ştei, „Energia” Constanţa, FAM Galaţi sau „Ambalajul Metalic” Timişoara.

Privatizată în 1996, firma lugojeană „Julia” a rămas în prezent singura fabrică românească de ambalaj metalic care a supravieţuit pe piaţă. Poate că a ajutat-o şi faptul că păstrat numele Juliei Sidon…

{gallery}

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

2 Comentarii on Odată ca niciodată… Povestea fabricii de jucării din Lugoj care a dat primul trenuleţ electric din ţară

  1. Ambalajul Metalic Timisoara era o fabrica separata de cea din Lugoj. Ambele produceau si jucarii.

  2. AS VREA SA VA INTREB AMBALAJUL METALIC TIMIS E ACEIASI FABRICA 9 MAI LUGOJ SAU SUNT FABRICI DIFERITE .MULTUMESC.

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE