Ultima oră

Nu te-ai rănit, Pisi, când ai căzut din Rai? Noi formule de agățat, spre uzul fotbaliștilor români

Deși pare nouă, interogația de mai sus, voit tandră, a făcut furori o vreme până când diversele Pisi (sau Piți ?!) și-au dat seama că ea și-a pierdut de mult statutul de unicat nostim, de vreme ce intrase în arsenalul de abordare erotică a atâtor jucători cu balonul rotund.

Îmi vine în minte delicioasa scenă cu Nea Rică Răducanu, care când se apuca să trimită vederi poștale ilustrate sau epistole (grea misie!) pe vremea când o ”ardea” prin antrenamente și turnee în străinătate, nu copia doar conținutul scrisorii de la colegul de cameră nea Mircea Lucescu, dar nici nu mai chinuia să modifice măcar adresa, adică să inverseze numele persoanelor, de se năștea un iureș general de râs și, inevitabil, o legendă.

Dar parcă poți să te superi pe Nea Rică, acela care visa să deschidă în zbor hublourile avionului, pentru a arunca resturile menajere sau tot acela care a devenit unicul portar din lume surprins în poziție de ofsaid! Alte vremuri, mai romantice, mai vesele, mai haioase, în care parcă, parcă, și ceva performanțe se contabilizau în catastif.

  • De curând m-a cuprins și pe mine, blajin din fire, indignarea după ce l-am ascultat pe sarcasticul Radu Banciu relatând o întâlnire perfect reală și verificabilă din lumea fotbalului, care nici măcar nu este izolată.

Moderatorul pamfletului TV ”Lumea lui Banciu” (B1) avea – ce-i al lui e-al lui – perfectă dreptate.

Un jucător francez semnează un contract de patru ani cu o echipă din Irlanda sau Țara Galilor (nici măcar nu are importanță). După un an, răstimp în care fusese plătit lunar cu 450.000 de euro, i se năzare că nu-i mai place clima, ambianța, colectivul, antrenorul, și, din pur capriciu, cere să se întoarcă de unde a venit, adică O.M. (Olympique Marseille), dar în ce condiții?

Cu salariul integral. Evident că O.M. nu e dispusă să sacrifice o atare fabuloasă sumă, astfel că, după îndelungi negocieri, s-a ajuns ca omul nostru să fie ”împrumutat” pentru un an la O.M., iar salariul să fie împărțit între cele două cluburi, în condițiile în care el nu mai joacă timp de un an nici un minut la echipa angajatorului britanic. Este o situație stranie, în care te apucă indignarea, dar aranjamentul este perfect legal, iar profitorul se lăfăie absolut nemeritat într-o căldare de bani.

  • Un celebru cântăreț care câștigă 15.000 de euro pe seară (este limita maximă în lumea operei) are o indispoziție vocală. E clar că nu poate încasa tantiemele aferente. La fel, un actor, fie și celebru, care nu mai este apt fizic o perioadă, pentru un musical de top pe Broadway.

Se vorbește că unii soliști, compozitori și textieri pot trăi, bine mersi, toată viață, din două, trei sau chiar un hit. Da, dar acesta produce, în continuare, timp de decenii, bani (CD, DVD, YouTube, difuzări radio, TV, coveruri etc.). Sunt invidiate glasurile hollywoodiene care se ”aruncă” (sfătuiți de avocații care adulmecă block-bustere) și solicită producătorilor cote de 2-5% din încasările filmelor. În majoritatea cazurilor devin învingători, speculează la maxim popularitatea aparițiilor pe ecran, riscă și câștigă.

  • Dar totul are în spate un efort, talent și capacitate managerială excelent asistate juridic. Vedetele terenului ajung să câștige dublu, triplu, din contracte de imagine pentru branduri de lux sau produse din gama mass market, punându-și la bătaie propria charismă.

Imprimă reclame, videoclipuri ale căror costuri angajatorii le scot lejer din veniturile imense, obținute din vânzarea produselor și din asocierea unui nume cu un brand. Radu Banciu îi muștruluia colegial pe gazetarii sportivi care, din accese de entuziasm, îi glorifică uneori nejustificat pe unii sportivi, transformându-i în legende în viață grație unor goluri reușite ori a unor faze spectaculoase la poartă.

Dar munca scriitorilor, de pildă? Și ei câștigă, în urma unui efort susținut, sume enorme, ne referim firește la autorii de best-seller-uri. La John Grisham, Stephen King ori Dan Brown se regăsesc doar o parte din banii care circulă pe filiera editor – tipograf – librării. Esențialul din cele relatate mai sus rezidă din faptul că detectăm, la capătul diverselor filiere, muncă și dedicație, răsplătite uneori ”obscen” din pricina lumii glamoroase a divertismentului, care învârte sume exorbitante. E suficient un pas greșit, precum Sharapova și anabolizantele sale, și totul se năruiește precum un castel din cărți de joc.

Nu e mai bine cu Simona noastră și semisuccesele sale, cu reclama la un sortiment de apă minerală, cu îndârjirea de a munci mai mult, având nevoie de o încredere în sine mai pregnantă pentru abordarea unui Mare Slem decât detestabila aroganță și suficiență a unor fotbaliști care nu știu decât să epateze prin lux orbitor și să insulte fraierii, scoțând din puțul gândirii adesea panseuri de Gâgă. Cel din titlu l-am furat negreșit de la un umorist liric de treabă.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE