Ultima oră

Nous sommes en guerre

În urmă cu o lună, când pu­bli­cam, tot aici, Kalașnikov și papanași, nu mă gândeam că, atât de repede, din oxi­mo­ronicul meu titlu va ră­mâ­ne doar pistolul automat, celălalt termen, simbol culi­nar al plăcerilor tihnite, fiind ciuruit fără milă până la ultima sa fibră de sem­ni­fi­cații, de niște barbari iviți din frustratele secreții ale unor spații europene aflate în disoluție identitară și va­lo­rică.

După “Charli Heb­do”, credeam că toată lu­mea a înțeles ce avea de fă­cut, iar jenanta gargară pr­o­vocată de păguboasa sin­tag­mă “politically correct” va fi abandonată în favoarea u­nor abordări coerente, rea­lis­te, tratând malignele țe­su­turi sociale în mod chi­rurgical, nu propagandistic.

E­vident, nu s-a întâmplat astfel, pentru că, în general, politicienii nu pot privi dincolo de pragul celor mai apropiate alegeri, care, nu-i așa, trebuie câștigate prin orice mijloace, desigur, de­mo­cratice.

De ani, spațiul Schen­gen ne dă cu tifla, con­si­de­rându-ne niște rude sărace, nefrecventabile, nedemne de a vedea, măcar de la dis­tanță, scrobitele ținute ale bo­gaților actori principali.

A fost suficient, în schimb, doar un semn, și marea mi­gra­ție din această vară a transformat țâfnoasele fi­guri în jalnice, disperate ca­ri­caturi.

Rapid, făloasele gra­nițe ale Uniunii Euro­pe­ne au ajuns niște pârloage.

Paradoxal, Balcanii s-au umplut de sârmă ghimpată.

În conformitate cu pe­ni­bi­lele reflexe din trecut, vor­be­le aspre au curs imediat. Când statele foarte dez­vol­ta­te economic au fost in­va­da­te de oameni disperați, vi­sul acestora neavând, to­tuși, cum să se suprapună pes­te realitatea lipsită de far­duri, lucrurile s-au văzut astfel și acelorași balcanici li s-a cerut să facă mai mult…

Brusc, și simbolic, te­roa­rea a început chiar la Pa­ris pentru a distruge “la joie de vivre”, un mod de viață la care au trudit cohorte de a­părători ai drepturilor o­mu­lui, feministe, artiști, i­dea­liști…

Gloanțele per­fi­zi­lor atacatori au omorât nu nu­mai nepermis de mulți oa­meni, ci chiar deviza fun­damentală a Europei: “Li­ber­té, egalité, fraternité”.

Oare vremelnicii con­du­că­tori și conțopiștii de la Bru­xelles au înțeles în în­tre­gi­me însângeratele mesaje? Au identificat măcar duș­ma­nul?

Au stabilit tactica și strategia? Sunt oare ca­pa­bili să rostească adevărul din spatele stereotipiilor sau to­tul se va risipi, ca de o­bi­cei, în sterile dezbateri me­dia­tice?

Deocamdată au scos soldații pe străzi ca să li se vadă echipamentele per­formante, au pus biciul pe serviciile secrete, au în­chis provizoriu școlile, uni­ver­sitățile, muzeele, sălile de concerte și au pus afișe cum nu credeam că se vor ve­dea vreodată: “Nous sommes en guerre”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE