Ultima oră

Nou, dar vechi! Proiectele administrațiilor de după 1990 sunt idei vechi, de pe timpul comuniştilor

”Toate-s vechi și nouă toate”, vorba poetului, sau nimic nu-i nou sub soare. Lucru ce atinge inclusiv și o mare parte dintre investițiile apărute sau aflate în derulare la Lugoj

Regula este valabilă și în ceea ce privește unele proiecte, de­cizii și investiții ale ad­­mi­nis­trației locale, intens dez­bătute, inclusiv pe rețelele de socializare. Nu ne-am propus să stabilim aici cine are sau nu dreptate, dar dorim să amintim celor care ”com­bat” pro și contra acestor de­cizii, că ele nu sunt deloc noi. Că nimic nu-i nou sub soare, așa cum precizam. Să le luăm, așadar, pe rând.

Ideea forajului geotermal, promovată în 1990 de viceprimarul Dan Haica

Imediat după 1990, în timpul primei administrații de­mo­cra­tice a Lugojului, condusă de primarul interimar Sorin Stra­gea, s-a ridicat problema a­pe­lor termale și necesitatea unui foraj geotermal. Ideea va­lorificării pânzei de apă ter­mală a fost avansată de vi­ceprimarul de atunci, Dan Hai­ca.

Între timp, existența pân­zei de apă termală a fost fructificată prin ba­zine în mai multe zone din apropierea Lugojului, cum ar fi Timișoara (ștrandul termal UMT), Bu­ziaș, dar și Deta, Băile Călacea și Sînmihaiu German. De ase­menea, în multe localități din Ungaria vecină, precum Mako, Gyula și Szeged, izvoarele termale au fost valorificate cu fonduri europene.

Pe strada Dunării s-a circulat până prin anii 80

Deschiderea circulației pe strada Dunării a provocat o furtună de comentarii pro și contra. Noi amintim doar că strada respectivă a fost des­chi­să circulației până prin anii 80. Este adevărat, pe acea vreme traficul auto era mult mai redus. Un accident cumplit, în care o tânără a fost spulberată pe trotuar, în fața casei sale, a contribuit la decizia de a se închide circulația.

Artera de pe malul Timișului a fost funcțională până prin anul 1968

Cei care cunosc malul Timișului în zona Casei de Cultură a Sindicatelor știu că, înainte de a se construi acest edificiu, pe aici se circula. În acel loc era un părculeț care avea deschidere spre Muzeu, așa numita Butterplatz (Piața de Unt) cu statuia Sfântului Ioan Nepomuk (ulterior mu­ta­tă în Cimitirul Romano Ca­tolic) și stația de taximetre. Primarul Francisc Boldea confirmă acest lucru, spunând că s-a circulat până prin anul 1968, fapt confirmat de do­cumente fotografice, inclusiv vederi, din acei ani.
Pasarela de la piață, proiectată pe timpul comuniștilor, în 1989

Deși pasarela pietonală spre piață și-a adjudecat numele neoficial, dar care va rămâne printre lugojeni, de Pasarela Boldea, aceasta nu a fost o i­dee originală a actualei ad­ministrații. Mai puţină lume ştie că ideea nu este tocmai nouă. Un proiect identic fu­se­se aprobat într-o şedinţă de executiv în cursul anului 1989. Podul urma să fie construit pe locul fostului ”pod al un­gu­rilor”. Numele oficial al pro­iectului era ”Pod peste râul Timiş în prelungirea străzii Liviu Rebreanu” şi a fost înregistrat la IPROTIM sub numărul 34.047. Valoarea to­ta­lă era una foarte mare pentru acea vreme, şi anume 69.950 mii lei, incluzând ex­pro­pri­e­rile, studiul de teren, ca­dastrul, proiectarea şi amenajările aferente. Partea de construcţii montaj era evaluată la 66.285 mii lei, iar devizul lucrărilor propriu-zise la pod se ridica la 1.316 mii lei. Vechiul proiect al pasajului se află în arhiva societăţii ”Meridian 22”.

Pro­iec­tul în trei variante, cu struc­tura de rezistenţă din metal sau beton, a fost exe­cu­tat de IPROTIM Timişoara, iar după alegerea variantei de execuţie proiectul a fost supus discuţiei şi s-a aprobat e­xe­cu­ta­rea lucrării la Lugoj.

”Nu ştiu de ce nu s-au mai con­ti­nuat demersurile după 1989, din moment ce proiectul era unul bun, solid, cu stâlpi puternici şi executat de o firmă serioasă, cu sute de angajaţi. Cert este că ideea a fost a­bandonată”, spunea cu ani în urmă ing. Boris Seiceanu, fostul director al IGOL – Întreprinderea de Gospodărire Orăşenească, echivalentul ”Meridianului” de astăzi.

Nici sistematizarea pieței nu este o idee nouă

Regretatul Ludovic Benkoczi, inginer șef la IGO Lugoj, își amintea că proiectul era unul complex, care prevedea sis­te­ma­tizarea intersecţiei de la intrarea în piaţă, dar şi sis­tematizarea circulaţiei pe ce­lălalt mal, cu tot cu în­lo­cui­rea reţelelor de apă-canal. Un proiect similar de pasarelă peste podul Timiş a mai fost realizat în anul 1993, de către inginerul Berariu, în timpul mandatului de primar al d-lui Virgil Turcan. De altfel, tre­buie să amintim că și pasajul de nivel de pe Buziașului, re­ven­dicat de doi… tați, fostul edil șef Marius Martinescu și actualul primar, Francisc Bol­dea, este un proiect mai vechi datând tot din perioada co­mu­nistă, care făcuse deja primii pași pentru implementarea lui.

Așadar, multe din ideile care azi apar ca fiind noi, în realitate au fost vechi și chiar puse în practică!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE