Ultima oră

Note de vară! Reflecții în zodia caniculei

Spre deosebire de posturile de nişă care îşi deapănă molcom şi predictibil filmele şi documentarele pe suport digital, generalistele sunt total depăşite de lunile de vară, iulie şi august, sezon de vacanţă ori concedii şi relativă acalmie pe scena politică, „mor” cu stupefianta bătălie PSD-PSD şi rocada Grindeanu – Tudose. În rest, mai un 4 iulie american, mai un 14 iulie franco-american şi episoade din serialul de aşa zisă audienţă „Ce vrăji a mai făcut Codruţa?”, al cărui producător asiduu este, desigur, Antena 3. De când s-au inventat reluările, adică dintotdeauna, teleaştii de serviciu scotocesc prin arhivă şi livrează după caz „marfă” (în termen de specialitate conţinuturi) în varii sortimentaţii: reality-uri răsuflate, divertismente fumate, filme din anii 90, în timp ce animatorii de late-night se pregătesc de relaxare.

Se pleacă de la premisa că mai toată lumea, toate sectoarele din public ori privat, au intrat în siestă cu un oftat de uşurare şi alegerea nu o mai reprezintă „televiziunea” din living cu 200 de canale full HD şi diagonală extra de doi metri, ci o plajă grecească, o insulă din Caraibe, o croazieră luxoasă, o coastă amalfitană, un resort de şapte stele şi alte minuni ale turismului calibrat pe capriciile clientelei care adoră să facă „aroganţe”, a se citi risipă de ordin pecuniar. Şi totuşi, în afară de trimişii noştri privilegiaţi afară, mai respiră în aparta-mentele fără aer condiţionat rămaşii noştri special acasă: vârstnicii, maturi la limita subzistenţei, copii necăjiţi şi bunici copleşiţi de griji şi tristeţi (ultimii nici nu fac parte din sondajele comerciale care contează, 18 – 49 de ani). Să meargă la cinema în săli răcoroase şi primitoare (5 lei biletul cu re-ducere) ar fi o opţiune, dacă nu i-ar năuci acestă caniculă cotropitoare.

Teatrul şi alte genuri de reprezentaţii muzicale şi conexe şi-au cam închis stagiunea de provincie, iar o carte nouă (în medie 30-35 lei exem-plarul) o găseşti pe net, prin comandă telefonică, on line, pentru că în afară de pizzerii şi farmacii predominante, librăriile s-au transformat în papetării. Pentru cei mai înlesniţi financiar un shopping, un city break, la Timişoara, la mall, în regim de cod galben cu reflexe portocalii, nu mai este defel o plăcere. Astfel că retrasul strate-gic în bârlog la ceas torid de vară a devenit ocupaţia favorită pentru românii din micile burguri provinciale ca al nostru. Dacă îşi permit ghiduri TV analitice, îşi mai pun pe alocuri la punct cultura cinematografică alegând un film din cele ratate la cinema cu ani în urmă. Teatrul la TVR împlineşte 60 de ani de la fiinţare dar îşi începe fes-tivitatea de aniversare taman cu „Năpasta” de Caragiale, dramă remarcabilă, dar inadecvată în context. Dar ne-am obişnuit de mult cu aceste gafe. Le punem pe seama zădufului.

O ştire laconică a făcut înconjurul agenţiilor de presă, preluată de ziare şi reviste de pretutindeni. Singurul actor din lume, în viaţă, deţinător de 3 Oscaruri pentru rol principal (Piciorul meu stâng, Va curge sânge şi Lincoln), britanicul Daniel Day Lewis, şi-a anunţat atât direct, cât şi prin agentul său personal, retragerea din lumea filmului, ultima sa peliculă aflată în montaj fiind aşteptată pe marile ecrane la finele anului. Mai întâi să reglăm o nelămurire: Meryl Streep este la egalitate doar numeric, nu şi calitativ cu al său celebru coleg, deoarece are în palmares două statuete pentru rol principal (Sophie’s Choice şi Iron Lady) şi una pentru rol se-cundar (Kramer contra Kramer). Astfel că în materie de recorduri la doamne nimeni nu o poate detrona prea curând pe Katherine Hepburn (4 trofee), după cum la domni singurii actori care au cucerit două statuete în ani consecutivi au fost charismaticii şi consistenţii în talent şi versatilitate Spencer Tracy şi Tom Hanks.

Pe Day Lewis, perceput uneori prin prisma rolurilor, drept o figură arogantă (deşi tocmai în astfel de ipostaze filmice l-am apreciat la superlativ: de pildă în Cameră cu Vedere (James Ivry) sau Vârsta inocenţei (Martin Scorsese) mi-l amintesc într-un Paris Match de acum două decenii şi ceva în compania sentimentală a cuceririi amoroase de atunci, o idilă totuşi scurtă, dar intensă, cu Isabelle Adjani. În rest, seriozitate austeră la filmări şi con-struirea lucidă şi foarte abilă a unei cariere de invidiat, care în ipoteza unei gene bune l-ar putea conduce spre 90 de ani. Este foarte surprinzătoare retragerea sa în vremuri în care un actor cu sclipiri de geniu ca An-thony Hopkins se „compromite” în block bustere exclusiv din apetit insaţiabil pentru prosperitate şi lux la senectute. Poate că Day Lewis va juca ocazional pe scenă, poate că va fi mentor şi pedagog în arta ac-torului, poate va ţine conferinţe ori îşi va scrie memoriile, dar cum îl ştim, cu a sa natură retractilă discretă şi misterioasă va prefera să se bucure aşa cum crede el de miracolul vieţii ca proaspăt sexagenar.

Ilustrul, divinul dirijor Carlos Kleiber mărturisea într-unul din rarissimele sale interviuri că meseria i s-a părut o imensă corvoadă (deşi critica şi publicul îl considerau un Zeu), chiar dacă aceasta era vocaţia sa primordială. Cu o sinceritate dezarmantă el spunea că preferă plăcerile simple ale vieţii: să stea la soare pe un şezlong, să înoate, să ofere şi să primească pătimaş drgoste, să guste un cocktail cu umbreluţă, în principiu să contemple în linişte frumuseţea zilelor şi a nopţilor. De aceea a apărut pe podium exact atât cât să îşi procure mijloacele unei existenţe tihnite, nu ultraîmbelşugate, a di -ri jat doar partiturile favorite, a cedat extrem de greu la inconsistenţe, lăsând o moştenire discografică restrânsă, dar cu atât mai preţioasă. Orgoliul său nu este legat de faimă şi succes, precum Karajan, ci de împăcarea cu sine, obsesia perfecţiunii fiind o utopie devoratoare. Carlos Kleiber s-a bucurat în-totdeauna de admiraţia confraţilor, o raritate absolută.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE