Ultima oră

Muzician lugojean decorat de împăratul Franz Josef, necunoscut acasă

Numele lui Conrad Wusching cel decorat de Împărat apare doar în studiile lugojenilor Frantz Metz şi Heinrich Lay în limba germană

MondialProfesorul şi compozitorul Conrad Wusching, un lugojean mai cunoscut în Germania, Austria şi Ungaria decât în România. Deşi nu a văzut lumina zilei la Lugoj, el s-a legat pe viaţă de acest oraş, în care a fost şi înmormântat

Atunci când vorbim despre cultura muzicală a Lugojului, este greu să cuprindem atâtea nume ilustre la un loc. Ion Vidu, Traian Grozăvescu, Zeno Vancea, Filaret Barbu, Traian Grozăvescu, Tiberiu Brediceanu, Dimitrie Stan, Gyorgy Kurtag, Remus Taşcău sunt doar primele nume care răsar în minte. Însă la fel de importanţi au fost în epocă şi creatori uitaţi, despre care arhivele româneşti nu mai amintesc defel.

Conrad Paul Wusching (1827-1900) s-a născut pe teritorul Ungariei de azi, în judeţul Tolna, la Nagymaniok. A crescut într-o familie foarte numeroasă, cu 17 copii! Tatăl său, care era meşteşugar, a înţeles calităţile muzicale pe care Conrad le avea de mic şi, cu mari sacrificii materiale, l-a îndreptat spre un profesor local, un anume Franz Felsmann. Acesta voia să-l iniţieze în tainele diferitelor instrumente muzicale, dar învăţăcelul s-a simţit irezistibil atras de orgă, un instrument impunător şi care scotea acorduri impresionante. Studiile sale au continuat la Pecs, unde a devenit profesor de muzică. A funcţionat un an la Komlod şi patru ani la Buda. “A sosit în Lugoj într-o perioadă furtunoasă din istoria oraşului, în timpul Revoluţiei de la 1848. La doar 21 de ani, tânărul Wusching soseşte în oraşul de pe Timiş, unde a fost numit profesor şi dirijor de cor la Biserica Romano-catolică de pe actuala stradă Bucegi. Aici a lucrat continuu până la pensionare, în 1893.”, spunea dr. Franz Metz în poate singura lucrare importantă dedicate lui Wusching.

Cum a ajuns Wusching la Lugoj

Desigur, ne putem întreba cum de a ajuns Wusching la Lugoj, după ce a profesat o perioadă la Buda. Un prim răspuns este că la Biserica Romano-Catolică de aici exista o tradiţie solidă şi respectabilă a muzicii de orgă.
“Puţină lume ştie că prima metodă de pian din Banat a fost scrisă de un călugăr al Conventului Minoriţilor din Lugoj şi datată la 1760! Tot aici, încă de la 1791, exista un profesor Franz Seelhorst, care era şi organist, clopotar şi slujitor în sacristie la Biserica Parohială”, scria dr. Franz Metz. Iar muzicologul Constantin Tufan Stan adăuga că “un factor hotărâtor pentru stabilirea la Lugoj a fost întâlnirea tânărului Wusching cu Paulina Liska, cea care avea să-i devină soţie. Paulina era fiica celebrului meseriaş Liska, un frânghier care a fondat şi a contribuit financiar la edificarea teatrului din Lugoj”.

Apreciat în imperiu

După ce furtuna Revoluţiei de la 1848 s-a mai potolit, timp de jumătate de secol, între 1850 şi 1900, Conrad Wusching s-a afirmat ca unul dintre cei mai importanţi muzicieni din Banat. Dr. Metz spune că prima sa compoziţie cunoscută este Recviemul pentru cor şi orgă din 1847, iar la Lugoj – “Tantum Ergo Op.1”, publicată la 1851.

În total, Wuschinfg are peste 170 de compoziţii, multe dintre fiind azi pierdute. El a depăşit cu mult condiţia de compozitor de cântări bisericeşti de înaltă clasă. Este fondator al societăţii Corale Liska – Banat, conduce clubul muzical Glee Lugoscher, a întemeiat la 1849 Reuniunea de Cântări şi Muzică din Lugoj, a condus Clubul de canto din Caransebeş şi mai ales Asociaţia Filarmonica din Timişoara. Lucrările sale muzicale au fost tipărite la edituri importante din Viena (Bosendorfer) şi Budapesta. În anul 1869 merge la Wurtzburg, în Germania, unde îşi completează studiile muzicale, dar şi predă pianul, în acelaşi timp. Interesant este că a condus şi un cvartet din care făcea parte şi soţia sa Pauline (Paulina) ca pianistă. În urma unor serii de concerte cu această formaţie la Viena şi Budapesta, numele compozitorului lugojean Wusching se răspândeşte în toată Monarhia. Interesant este că Wusching nu s-a lăsat îmbătat de succese.

După un concert susţinut în mai 1884 la Viena, el scrie că cvartetul de coarde a suferit din cauza prestaţiei mai slabe a primei viori, iar unele scăpări ale solistei Anna Kalkbrenner au fost trecute de public cu vederea, având în vedere apariţia ei strălucitoare şi prezentarea inteligentă. Iar asta se întâmpla după un concert cu nenumărate bisuri, unanim apreciat de presa vieneză.

Din portetul făcut de dr. Metz, reiese că Wusching nu a fost un artist izolat, ci deschis spre societate. Era un om foarte popular la Lugoj şi Caransebeş, dar în acelaşi timp era apreciat la cel mai înalt nivel. Împăratul Franz Josef i-a acordat Crucea de Aur pentru merite culturale. În 1883, a mai primit Medalia Comemorativă de Aur a Reuniunii de Cântări şi Muzică din Lugoj. Cu doi ani înainte de moarte, i se dedică un concert extraordinar la Timişoara, unde este copleşit cu onoruri. Moare la 26 august 1900 la Lugoj şi e înmormântat în cimitiorul romano-catolic. Din păcate, monumentul funerar nu mai există.

Numele lui Conrad Wusching cel decorat de Împărat apare doar în studiile lugojenilor Frantz Metz şi Heinrich Lay în limba germană. În Lugojul de azi, urmele sale abia se mai regăsesc. La Muzeul de Istorie există un tablou cu portretul său, iar la Şcoala generală nr. 6, sub directoratul profesorului emerit Nicolae Ghinea, s-a făcut o efigie a marelui compozitor, aşezată pe holul de la intrarea în instituţie. Profesorul Ghinea, directorul şcolii, a intenţionat chiar în 1994 să numească instituţia cu secţie germană după numele lui Wusching, pentru a-l readuce în conştiinţa contemporanilor. Varianta finală a rămas până la urmă Anişoara Odeanu. Efigia de la Şcoala nr. 6 îi aparţine sculptorului Ladislau Pokker.

Worry of have review on out how really is always online cialis morning it weeks product a I I money. It going only around.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE