Ultima oră

Mulți! Și buni și nebuni

MondialAlegerile pentru fotoliul de la Cotroceni, scrutin care se apropie cu pași repezi, vin cu o ofertă pestriță și o înghesuială de tip metrou chinezesc pentru funcția supremă în stat, la care acum râvnesc nu mai puțin de 24 de persoane și personaje.

De la politicieni la actori, de la urmași ai dacilor liberi la iubitori de fa­solică cu mujdei (exprimarea aparține au­to­rului), de la spe­cialiști în marketing la soții de bancheri și lista poate continua, toți se văd președinte.

Să nu uităm două figuri marcante, omul responsabil cu pan­seluțele și curățe­nia în anii 90, Miron Cos­ma și urmașul dez­moștenit al lui Vadim Tudor, adică Gheorghe Funar. Ambii cu con­cu­rență serioasă, mai ales dacă este să ne luăm după re­zonanța numelui, Avram Iancu.

Până la urmă fiecare este liber să crea­dă ceea ce dorește despre capacitățile sale, însă se certifică din nou faptul că noi, românii, avem o mare problemă cu simțul măsurii și al propriei valori.

Care în unele cazuri a dispărut de tot sau s-a atrofiat atât de mult, încât nu mai con­tează în propria-ți ju­decată. Unii con­fun­dă acest lucru cu op­timis­mul, dar trebuie să fi tare optimist să crezi în basmele pe care tot tu le inventezi și să speri că demonii cu care te lupți sunt și adversarii celor din jurul tău. Astfel încât aceștia să fie pe aceiași linie cu tine!

Rămâne de văzut câți dintre aceștia se vor afla pe liste, pentru că până a ajunge acolo ai nevoie să treci de o primă etapă deloc confortabilă, cele 200.000 de semnături nece­sare candidaturii.

Cu siguranță că ceea ce vedem acum pe plan na­țio­nal și zbaterea u­nora de a ieși în față se va transpune anul viitor și pe plan local, când persoane care nu prea au contat în viața publică a Lugojului se vor trezi că își doresc să conducă orașul. De ce nu? Că doar nu îi poate opri nimeni și dacă un condamnat penal, ce a făcut închisoare, speră la Co­troceni ce ar putea opri pe cineva să spere la fotoliul de primar al unui oraș mic și ponosit a­cum. Simțul măsurii? De unde, nu există, se transformă în optimism. Și până la urmă, dacă unii nu știu să se retragă la timp, de ce alții ar știi că ne e locul lor acolo? Anii electorali sunt in­te­re­sanți, colorați și ne­schimbați de pe vremea lui Caragiale. Care a lăsat o încurcătură care nu se va mai dezlega niciodată: Eu cu cine votez?

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE