Orzul, grâul, sfecla sau cartofii sunt o atracţie de nerefuzat pentru porcii mistreţi, care fac ravagii prin culturile agricultorilor din estul judeţului Timiş. Însă, cele mai mari distrugeri se înregistrează în lanurile de porumb, anual, pagubele înregistrate ridicându-se la mii de lei.
O ”acţiune” nocturnă a râmătorilor, se poate solda cu jumătate de cultură devastată. Localitățile în care an de an agricultorii au cele mai mari probleme cu turmele de porci sălbatici sunt Paniova, Știuca, Visag, Hezeriș, Valea Lungă, Păru, Cliciova, Nevrincea, Cladova, dar și zona Tapia – Măguri, unde animalele beneficiază de o zonă în care vânătorii nu au acces, fiind fond gospodărit de stat.
“Distrugerile cauzate de mistreți încep de regulă în primăvară, odată ce orzul are boaba în lapte și se termină după recoltatul porumbului. Din păcate pentru oameni, vânătoarea este închisă pe perioada verii la această specie, iar singura soluție este paza culturilor, dar, de multe ori, nici măcar gălăgia sau câinii aduși în câmp nu sperie turma intrată în porumb. Cele mai mari stricăciuni sunt făcute pe suprafețele mici cultivate cu porumb de casă, netratat. Scroafa, care este conducătoarea turmei, calcă porumbul iar purceii mănâncă doar vârful sau boabele în lapte. Astfel, stricăciunile sunt de fapt mai mari decât pot ei să mănânce. Dacă nu sunt deranjați, revin de regulă în fiecare noapte, relativ la aceeași oră. Anii trecuți, agricultorii din Țipari, Păru, Bodo, Balinț , Cliciova sau Hezeriș, adică de pe raza fondului de vânătoare de care aparțin, erau disperați și efectiv stăteau noapte de noapte în colibe improvizate să își protejeze culturile. Acum, de când s-a construit autostrada, mistreții nu se mai pot deplasa și datorită traficului permanent au cam lăsat culturile în pace”, ne-a spus Dan B., vânător.
La primăriile din Timiş sunt înregistrate anual zeci de plângeri despre atacul mistreţilor. Cererile de despăgubire se depun în maxim 24 de ore de la momentul în care animalele sălbatice au devastat culturile, orice solicitare după această perioadă nefiind luată în calcul.
Demersul pentru obţinerea unor despăgubiri este unul anevoios, iar șansa ca oamenii să primească bani în schimbul culturilor devastate, este aproape zero.