Ultima oră

Mihaela Petrescu – “doctorul de suflete” al spitalului lugojean

La rubrica ”Salvatori în alb” v-am prezentat până acum me­dici aflați în serviciul Spitalului Municipal ”Dr. Teodor Andrei” sau al Ser­vi­ciul de Ambulanță din oraș. Puțină lume știe că, în afara medicilor, există și alți spe­cialiști care își desfășoară ac­tivitatea în spital.

Este cazul doamnei Mihaela Pe­tres­cu, psiholog principal în psihologie clinică. Ea își des­fășoară activitatea la Secția de psihiatrie a spi­ta­lu­lui lugojean, secție c­o­or­donată de medicul psi­hia­tru primar dr. Răzvan Oncu și unde lucrează și medicul psihiatru primar Ionuț Lucian Cocoș, director medical al in­sti­tu­ției.

Marele avantaj în viață: a crescut la sat!

Pentru Mihaela Petrescu, absolventa Facultății de Psihologie din Timișoara în 1996, alegerea meseriei și tot parcursul profesional ce a urmat a fost determinat de un element mai puțin aș­tep­tat: a crescut la Fârdea, sat din imediata apropiere a Lu­gojului, de unde se trag părinții. Ceea ce pentru unii ar fi un dezavantaj, pentru ea a fost un mare plus în viață.

”Am fost crescută de bunici la sat, într-un mediu curat, pur și liber, unde m-am simțit foarte bine și am interacționat excelent cu copii din medii diferite, dar și de etnii diferite: români sau rromi. Primii 14 ani din viață, petrecuți la sat, printre oameni curați, au fost e­sen­țiali în formarea mea ca psi­holog, ca și comunicator. Este bagajul care m-a ajutat esențial în viață”, spune psih. Mihaela Petrescu.

Reînființarea Facultății de Psihologie, marea șansă a împlinirii profesionale

Abia în perioada liceului, la ”Iulia Hasdeu”, familia Pe­trescu s-a reunit la Lugoj. Tatăl, doctor ginecolog și mama, medic veterinar, ar fi dorit desigur ca fiica lor să urmeze medicina. Până la urmă, a ajuns să lucreze la spi­tal, dar nu ca medic, ci ca psiholog.

”Mi-a plăcut biologia, am și dat examen la fa­cul­ta­tea de profil, dar am picat. Eram pasionată de subiecte precum procesele psihice su­perioare – gândirea, a­ten­ția, memoria așa că, după Revoluție, am avut primul declic atunci când s-a în­ființat Facultatea de Psi­­hologie la Timișoara. Tre­buie spus că pe tim­pul lui Ceaușescu această știință era privită cam chio­râș, iar fa­cul­tatea fusese des­ființată între anii 1978 și 1990. În 1991, când am dat examen, erau 25 de locuri, dintre care numai 20 pentru studenții români. Au fost 7 pe un loc la admitere, dar am intrat”, spune Mihaela Pe­trescu.

Al doilea ”declic” în ale­ge­rea carierei a avut loc în penultimul an de studii:

”În anul IV de facultate, am fă­cut practică la Clinica de Psihiatrie din Timișoara. A­tunci, profesorul universitar Mircea Lăzărescu ne aducea pacienți la seminarii, pentru studii de caz. Atunci am știut exact ce vreau”.

Așa că, la terminarea fa­cul­tății, după o scurtă ”es­­cală” de o lună la Școala Al. Roșca, Mihaela Petrescu ajunge la spitalul din Lugoj, unde psihologul de atunci, doamna Benko, ieșise la pensie. Pentru că era criză de psihologi, din noiembrie 1997 și până în 2003, în pa­ra­lel cu munca de la spital, a lucrat la Comisia de re­cru­tare – încorporare a Cen­­trului Militar Județean, unde a avut parte de cazuri foarte in­te­resante legate de sustragerea de la efectuarea stagiului mi­li­tar.

Solicitarea asupra Sec­ției de psihiatrie a spitalului lugojean este foarte mare. Dacă în urmă cu ceva timp erau două secții, una pentru pacienții acuți, alta pentru cronici, acum e o singură secție, cu 48 de paturi. Sunt 7-800 de pacienți anual care vin doar pentru investigații și adesea secția este ocupată sută la sută.

Depresia, boala care poate duce la sinucidere, face ravagii

În topul cazurilor cu care se confruntă doamna psiholog, predomină psihozele, eti­lis­mul și tulburarea an­xios – de­presivă. La psi­ho­log vin și in­gineri, și profesori, și stu­denți, oameni de toate vâr­stele și categoriile, care la un moment dat au clacat. Vin și cei cu violență fa­mi­lială, și cu violență stradală, cu sau fără consum de al­cool. Cazurile grave sunt trimise la Jebel sau Gătatia.

”Ne confruntăm cu tot mai mulți oameni depresivi. Și nu e de joacă, de la o de­presie ușoară se poate ajunge, în timp, la suicid. Iar cauzele sunt atât de comune în vre­murile noastre: pier­de­rea locului de muncă, in­­­certi­tu­dinea zilei de mâine, pier­derea locuinței, oameni rămași pe drumuri care nu își mai pot întreține copiii. Anxietatea, această teamă generalizată și a­ta­curile de panică, tul­bu­rările anxios depresive sunt foarte frec­vente. Oamenii și-au pierdut imunitatea la factorii de stress, iar un fapt mic, banal, aparent ne­sem­ni­fi­ca­tiv, poate determina re­­căderea. Noi la spital în­cer­căm să le facem un mediu cât mai plăcut, dar, în lipsa sprijinului familiei, mulți recad și revin la spi­tal”, spune psih. Mihaela Petrescu.

La astfel de boli este de dorit o revenire pe o pe­ri­oadă cât mai lungă de timp și cu recăderi cât mai rare. O vindecare sută la sută nu e posibilă.

”Important este ca pa­cienții noștri să își păs­tre­ze independența și func­­­­țio­na­li­tatea socială”, spu­ne Mihaela Petrescu.

A­ceasta, în calitate de unic psi­holog al spitalului lugo­jean, se ocupă, la ce­re­rea medicilor curanți, de toți pa­cienții, de la secția me­di­cală, diabet, con­ta­gi­oa­se, neu­ro­lo­gie și mai ales pa­liație.

Probleme ale copiilor: alienarea prin internet, hărțuirea și ”șocul” lumii reale

”Avem tot mai multe cazuri trimise spre evaluare de medicii pediatri. De-a lungul timpului, am descoperit foarte mulți copii care ac­u­mu­lează emoții negative. Re­primate, acestea se trans­formă în suferințe ale corpului: dureri de cap, crize de leșin, dureri de stomac. Dependența de facebook, de rețelele de socializare, duce la evadarea într-o lume vir­tua­lă și pierderea contactului cu lumea reală. În momentul în care se confruntă cu lu­mea reală, la școală, în co­lectiv, atunci li se face brusc rău, devin anxioși, nu știu să facă față solicitărilor. Săptămânal, am cel puțin un caz de copil care are nevoie de evaluare și consiliere”, spune Mihaela Petrescu.

Pentru ea, toate cazurile sunt importante. Em­pa­ti­zea­ză cu suferința pacienților, iar în același timp încearcă să rămână obiectivă și neu­tră, pentru a putea să-i ajute. Iar uneori, parcă tot ce vede este prea mult: ”Ieri am fost chemată la Dializă ca să văd un caz care m-a impresionat. Un bătrân imobilizat la pat face de două ori pe săp­tă­mână dializă. Avea depresie severă, anxietate, se simțea în el durerea și revolta. Era un om bun și nu putea să își explice de ce i se întâmplă tocmai lui, asta îl îndurera și mai tare, nu putea dormi noaptea”.

”Găsiți-vă timp pentru pasiuni, pentru familie, nu lăsați stresul să pună stă­pânire pe voi!”
Pentru Mihaela Petrescu, cea mai mare recompensă vine din partea pacienților. Nu se consideră un om pro­vi­dențial, așa cum o văd uneori bolnavii, dar i s-a spus în repetate rânduri că ”este făcută pentru munca asta”, ceea ce este o sa­tis­facție în sine.

Numărul cazurilor care vin la psihiatrie este în con­tinuă creștere. Presiunea lumii moderne, stresul, sunt de vină. Sfatul psihologului este:

”Găsiți-vă timp pentru pasiuni, pentru familie, nu lăsați stresul să pună stă­pâ­nire pe voi! Știu că suntem cu toții prinși într-un sistem de norme, de reguli, de condiționări, dar ar fi bine să ieșim din ele, să spargem aceste norme, să ne des­chi­dem către familie, să a­­­pre­­ciem ce avem, și nu ce am putea avea sau ce are altul. Găsiți-vă timp pentru activități în aer liber, pentru preocupări relaxante.
Am femei depresive care vin și spun: nimic nu mă mai bucură pe lumea asta. Le întreb dacă nu au plăcerea să gătească și spun că asta a fost demult. Apoi revin, și spun cu bucurie – știți, am făcut din nou prăjituri, m-am simțit grozav”.

Cu alte cuvinte, ne­fe­ri­cirea vine din faptul că oa­menii se focalizează pe ceea ce nu au, în loc să a­pre­cie­ze ce au!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE