Ultima oră

Lugojeanca Gherghina Olariu a împlinit 100 de ani!

Astăzi, centenara a fost vizitată de primarul Lugojului, care a venit să-i ureze sănătate şi la mulţi ani, alături de prieteni şi familie. Aşadar, Gherghina Olariu a intrat într-un „club” foarte restrâns, cel al lugojenilor care au împlinit 100 de ani. În cazul ei, secretul longevităţii a fost disciplina, aplicată mai întâi propriei persoane, dar şi celor din jur, ca reguli de viaţă.

Doamna Gherghina s-a născut la 25 septembrie 1914 în comuna lui Ceauşescu, oraşul Scorniceşti din zilele noastre. A avut încă cinci fraţi, toţi oameni realizaţi. La 14 ani a mers la Liceu, la Slatina, pe care l-a absolvit Magna cum Laude. Primul ei serviciu a fost cel de contabil şef la Spitalul Municipal din Arad. După trei ani ajunge la Lugoj, unde se stabileşte definitiv.

Imediat după război, în 1946, d-na Gherghina a devenit contabil şef la Spitalul Municipal din Lugoj, funcţie pe care a deţinut-o nu mai puţin de 24 de ani. S-a căsătorit şi are trei copii – doi medici şi o profesoară. În ultimii ani de serviciu a fost inspector principal la bancă.

Deşi a avut trei copii ai ei, ceea ce nu e puţin lucru, doamna Olariu Gherghina şi-a deschis căminul pentru alţi trei copii – „de suflet”, care au fost abandonaţi de părinţi. Pe aceşti orfani i-a crescut până le-a dat „pâinea în mână”. Şi aceştia s-au realizat: o fată a ajuns asistentă medicală la Lugoj, o alta a făcut sport de performanţă şi a devenit una din primele femei paraşutist din ţară şi un băiat care s-a angajat la uzina din Oţelu Roşu. În zilele noastre, să ai trei copii şi să mai creşti încă trei „de suflet”, pe care să-i faci oameni, e un lucru greu de imaginat! Iar asta spune multe despre Gherghina Olariu.

Primarul Francisc Boldea i-a oferit venerabilei doamne o Diplomă de excelenţă, un tort doboş şi un premiu simbolic de 1.000 de lei. Toată viaţa, d-na Gherghina a avut avantajul unei memorii ieşite din comun. Cunoaşte la perfecţie limbile franceză şi germană, dar şi e cele clasice, latina şi greaca. A ţinut ca, de ziua ei, să recite oaspeţilor din „Luceafărul” lui Eminescu, să spună „Crezul” şi „Tatăl nostru”.

„Nimic nu cred că poate fi mai frumos decât să vezi un om la 100 de ani care are o asemenea memorie, care recită şi ştie atâtea rugăciuni, care ne-a primit atât de frumos şi care şi-a amintit nu numai de tinereţea ei, dar şi de copilăria nostră. Eu am fost coleg de clasă cu băiatul domniei sale şi am fost aici în casă de multe ori. Îmi amintesc că ne servea câte o bucată de pâine cu untură şi cu ceapă pe toţi care ne jucam aici. Cu atât mai mare a fost emoţia cu care am venit azi aici”, a declarat Francisc Boldea, primarul municipiului Lugoj.

La ora actuală, d-na Gherghina nu se plânge de povara celor 100 de ani. Spune că n-a făcut excese alimentare, dar n-a ţinut nici regim. Vara însă, obişnuia să mănânce pâine cu fructe, mai ales struguri, prune şi miere. Gherghina Olariu priveşte şi acum viaţa aşa cum a făcut-o întotdeanuna: ca o luptătoare!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


CLOSE
CLOSE