Ultima oră

Iulian Costescu: Războiul meu a fost de la 14 la 16 ani

Iulian Costescu

Povestea veteranului de război Iulian Costescu este una excepţională.

A făcut războiul ca şi copil de trupă, la Regimentul 2 Artilerie de Gardă din Giurgiu. La 14 ani, ani era deja instruit ca un adevărat soldat.

La o vârstă la care adolescenţii de azi se joacă cu telefoanele mobile şi pe facebook, el a cunoscut nemijlocit ororile războiului.

Cum a trăit copilul soldat cel de-al doilea Război Mondial, ne-o spune chiar el.

Un elev premiant aruncat în mijlocul războiului

Iulian Costescu s-a născut la Aninoasa – Gorj, în anul 1928. A terminat şapte clase în comuna natală, cu rezultate bune, fiind premiant. Un ofiţer din comună, cel care avea să devină mai târziu generalul Cezar Mihăileanu, l-a luat şi l-a adus ca şi copil de trupă la regimentul lui. În iulie 1942, când a intrat în armată, Iulian Costescu era doar un copil.

„La 14 ani, m-am dus copil de trupă la Giurgiu, la Regimentul 2 Artilerie de Gardă. Acolo am început instrucţia, dar după ce trupele germane au suferit catastrofa de la Stalingrad, am continuat instrucţia fiind supravegheaţi de trupe SS. Mai mult, ne-au mutat în Tabăra Mihai Bravu de lângă Bucureşti”, spune veteranul.

La Mihai Bravu era o aşa numită „tabără de permanenţă”, un centru de instrucţie al artileriei pentru cei care aveau să aprovizioneze cu trupe, cai şi armament trupele operative de pe front, pe măsură ce acestea sufereau pierderi.

Sub bombardamentul „fortăreţelor zburătoare” americane

Iulian Costescu îşi aminteşte exact că „la 4 aprilie 1944 a început primul bombardament asupra Bucureştiului. Zilnic treceau avioanele americane, se încerca forţarea României să iasă din alianţa cu Germania. Tabăra noastră, care era pe direcţia Bucureşti – Giurgiu, ziua era bombardată de două ori şi noaptea o dată. Aşa ne-au ţinut în bombardamente până la 22 august. Treceau zilnic formaţii de câte 50-70 de bombardiere mari B24 Liberator, însoţite de avioane de vânătoare. Nici noaptea n-aveam linişte îmi amintesc paraşutele luminoase pe care le lansau să vadă să bombardeze Bucureştiul”.

Pe prizonierele germane, ai noştri n-au vrut să le trimită la ruşi

Ruperea coaliţiei cu Germania hitleristă l-a prins în tabără.

„În 23august 1944, seara pe la 22.30 – 23 s-a anunţat la radio că România a rupt coaliţia cu Germania şi a trecut de partea forţelor antihitleriste. Problema era cu SS-iştii din tabără, care s-au retras în prima fază, apoi s-au întors cu alte trupe să ocupe tabăra. A fost o bătălie mare atunci la Giurgiu şi în jurul Bucureştiului”, spune Costescu.

În luptele din jurul Bucureştiului, trupele sale au luat două grupuri de prizonieri.

„Erau 40 de soldaţi şi tot cam atâtea femei. Soldaţii germani au fost trimişi la Comandamentul Militar de la Bucureşti şi de acolo aproape sigur au ajuns în Rusia. Pe prizonierele germane, care erau sanitare, telefoniste şi aveau alte sarcini legate de asigurarea spatelui frontului, n-au vrut ai noştri să le trimită la Bucureşti, ca să ajungă pe mâna ruşilor. Le-au trimis la Giurgiu, acolo s-au îmbarcat şi au plecat pe Dunăre, dar apoi am înţeles că ruşii au scufundat acele nave”.

Nemţii ne-au făcut mai multe pagube ca americanii

La luptele din jurul Giurgiului, Iulian Costescu, acum în vârstă de 16 ani, devine responsabil cu asigurarea căruţelor cu muniţie, aparatură de telefonie şi alte materiale pentru front.

„Bombardamentele americane au încetat fix pe 22 august, dar acum ne-au luat în primire nemţii. Ne mitraliau convoaiele în continuu. Luptele de la Giurgiu au durat cam o săptămână, mai ales între 24 şi 29 august şi pentru mine a fost iadul pe pământ, mai ales că în jurul taberei erau nişte viroage, nişte văi acoperite cu pădure, unde inamicul se ascundea uşor. Până la urmă, i-am încercuit şi i-am capturat pe grupuri. Le cunoşteam tactica, armamentul, noi avusesem şi o companie SS care opera în spatele frontului, noaptea aprindeau nişte reflectoare mari, când ne bombardau americanii”, spune Iulian Costescu. Partea proastă este că şi nemţii cunoşteau bine locurile: „eu zic că nemţii au distrus mai mult ca americanii la Bucureşti şi în împrejurimi, pentru că ei ştiau locurile la fix, pe când americanii bâjbâiau cu hărţi şi cu tot felul de informaţii care erau uneori inexacte”.

Războiul meu a fost de la 14 la 16 ani!

„Copil de trupă, aşa am încheiat războiul… Războiul meu a fost de la 14 la 16 ani”, spune Iulian Costescu, medaliat cu medalia comemorativă a Războiului al Doilea Mondial. Nu regretă că a fost copil de trupă, ba chiar i-a fost recunoscător generalului Mihăileanu care l-a adus în armată. „A fost mutat la Reg. 9 Artilerie din Craiova, apoi a devenit comandantul Garnizoanei militare Craiova şi de acolo a ieşit la pensie. Am ţinut mereu legătura cu el”, adaugă veteranul. Întrebat dacă are vreun mesaj pentru tinerii de azi, după un moment de gândire, el a spus: „să îşi iubească ţara şi să fie gata oricând să o apere, aşa cum am făcut eu, copil fiind”!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE